Blogăreala-i la modă, toată lumea își deschide un blog despre ceva, scrie despre maică-ta, scrie despre câinele sau pisica ta sau prezintă-le tuturor baia sau bucătăria ta. În cât mai multe cuvine.
Într-acolo se-ndreaptă bloggingul, tot mai mulți blogări sunt adepți ai acestui curent și stabilesc trendul în industrie.
Nume mari s-au prostit. Oameni în care am avut încredere și pe care i-am citit cu plăcere. Din nou, prefer să nu dau nume. Unii au pornit cu stângul și la fel de prost au continuat.
Niciodată nu am avut pretenția să mă numesc blogger, niciodată nu am făcut blogging, eu doar am scris pe siteuri, iar acest site, Mas Tun, este dovada perfectă de scriu de mult timp. Scriu din pasiune, dar trebuie să îmi acopăr și costurile de întreținere, nu îmi convine să plătesc cheltuilile de întreținere din buzunarul meu. Arunc acolo o reclamă, acolo încă una și mi-am acoperit cheltuielile, nu prea iese nimic peste, dar pasiunea compensează totul, e bine că rămân pe zero. 🙂
Trecând peste asta, ajungând la marii blogări. Observ că ei pișcotăresc orice în ultimul timp, nu înțeleg de ce se ofuscă dacă le spune cineva „pișcotari”. E pe bună dreptate.
În schimbul unui articol sau tag accepți orice, în curând cred că voi vedea pișcoturi din partea firmelor producătoare de hârtie igienică sau din partea companiilor de pompe funebre, nu mare mi-ar fi mirarea! Companiile de piar sunt la mijloc, spun unii. Așa este! Dar vina se împarte, producători, agenții de piar, fiecare-și are partea, plasarea și promovarea unui produs într-un asemenea mod nu e tocmai cea mai adecvată. Nu vin eu acum să vă dau lecții, dar ar trebui să vă opriți din asta. Regândiți-o și veți avea un impact mult mai mare! 🙂
Pe final…
Un pișcot, domnule blogăr?
