Astăzi este Ziua Națională a României. S-ar spune că intrăm în anul Centenarului. Mulți poate citesc „Centaur” și habar n-au ce urmează. Indiferent, politicieni, organizatori ai evenimentului sau oameni simpli.
Am trecut și încă suntem într-o perioadă de instabilitate, chiar dincolo de pesimismul nostru și apentintul pentru a ne deplânge soarta, anul pe cale să se încheie nu a fost cel mai bun, iar la orizont nu se întrevede unul nici pe departe mai bun. Criza ne bate la ușă, clasa politică își vede doar interesele, iar banii pentru toate astea-s cheltuiți de mult, vedem noi de unde și ce mai reușim să stoarcem.
Azi e o zi, credem noi specială pentru țara noastră, e ziua în care patrioții de fațadă se manifestă și iau pauză de la a-și înjura țara. Mai nou, dintre prieteni și cunoștințe, au plecat peste granițe în week-endul prelungit, au luat o pauză de la patriotism și au fugit pe repede-înainte din țară.
Îmi mențin atitudinea moderată și nici nu sar în sus de bucurie pentru că e ziua noastră națională, dar nici nu-mi blestem țara pentru că ne-a oferit o seamă de idioți la conducere și o mare masă de gogomani, care să-i și voteze.
Poftă bună și spor la întins mâna după fasolea cu ciolan!
(Nu pot să nu îmi manifest tristețea în ceea ce privește protestele, fiind zi liberă, anticipam un val mare de proteste în toată țara, dar se pare că ne îmbătăm cu patriotism/ patriotardism astăzi.)
La mulțean!
