Nu mai sunt decât câteva zile până la Crăciun și altele câteva până la Revelion. Pregătirile au început de mult timp, de la începutul lunii sunt luminițe și ornamente peste tot, dar de acum își intră sărbătorile pe deplin în drepturi la români: încep ospățurile, dublate de cantități industriale de alcool.
Asta a ajuns să însemne sărbătoare pentru români, pentru că dacă nu-i cu baxul de bere și cu grătarul de mici, măcar, atunci nu e sărbătoare.
Și mai hilar este când ne referim la străini și încep să îi criticăm pentru că nu știu să trăiască sărbătorile și că le-au mercantilizat și au făcut nu știu ce din ele. Poate pentru ei totul se reduce la bani, dar eu zic totuși că este mai bine decât să însemne o perioadă lipsită de limite, care poate fi înțeleasă cel mai bine printr-o vizită la urgențe, unde realitatea se va reduce la câțiva care au mâncat până aproape au crăpat, alții care au băut pân-s-au dat în cap, vreunul care a venit cu mâinile în sacoșă pentru că s-a jucat cu artificiile și petardele și poate vreuna care, săraca, a fost victima vreunuia care a băut prea mult și a început să facă urât, c-așa-i tradiția la români de sărbători. Asta e forma mult simplificată a situației de acolo, pentru că fiecare caz în sine are povestea lui și are detalii care îi conferă ceva specific.
Acum, ca să închei pe un ton pozitiv articolul, doresc să vă arăt o poză care circulă pe Facebook în ultimele zile (nu am găsit sursa de unde provine imagine), o diferență între cum arată societatea în general și cum arată societatea î timpul sărbătorilor:
Sărbători fericite! :))
