Țara iar e în aer. Un elicopter prăbușit, câteva victime, se caută vinovați, cine a fost, ce a făcut, de ce a făcut? Unde a fost greșeala?
Am senzația că suntem niște cifre, iar mass-media ne tratează ca pe niște cifre, fraieri, numărați în audiență. Urmăresc detașat tot ce e în presă, dar și reacția instituțiilor statului și îmi fac cruce.
Indolență, nepăsare, inepție.
Raed Arafat e vinovat. Autoritățile nu au intervenit la timp. Elicopterul a fost defect. Pilotul a gafat. Am rezumat în câteva propoziții câteva dintre argumentele vehiculate în sute de cuvinte de către presa și televiziunile românești.
Mesaje de revoltă, mesaje de învinovățire, dar niciun fel de condoleanțe. Toată lumea caută vinovați și arată cu degetul, nimeni nu oferă soluții. Nu am pretenția ca să ofere orice tâmpit soluții, știu că nu ar fi în stare, dar cred că din bun-simț ar trebui să își țină gura.
Asta e marea noastră preocupare, a românilor, să găsim vinovați, ne place să îi înjurăm pe toți cei care fac o greșeală și să îi damnăm, dar uităm că până ieri îi respectam și le mulțumeam pentru tot ce au făcut pentru țara asta. Totul se schimbă de la o zi la alta, am uitat totul, acum suntem mânioși, furioși, îi ponegrim pe mai toți pe cei pe care îi lăudam până ieri.
Frumos, dragi români! Frumos!
