E din nou jumătatea lunii septembrie, semn că toamna își intră în drepturi, dar și școala începe. Puști și puștoaice, cea mai tristă veste pentru voi, începe tortura. Admiram în această dimineață spectacolul de pe Facebook, cum părinții postează poze cu odraslele lor în prima zi de școală, cu flori în brațe pentru doamna educatoare, învățătoare sau dirigintă.
Copiii, săracii, aveau niște zâmbete sforțate, parcă cineva le-ar fi tras colțurile gurii în sus, numai să zâmbească la poză. Ar trebui să se bucure că un nou an din procesul lor de împlinire intelectuală începe astăzi, dar nu știu dacă își dau seama ce viitor vor avea (chiar de fac școală, chiar de nu fac) sau dacă doar nu au chef să se culce mai devreme în fiecare seară, să aibă teme mereu și să se lupte pentru a aduna cele mai bune note în carnet, altfel nu prea vor mai sta la calculator și își iau gândul de la telefonul sau tableta promisă de către părinți în schimbul obținerii unui loc pe podiumul de la sfârșitul acestui an școlar.
Începutul fiecărui an școlar îmi aduce aminte de o nuntă, mămici, tătici, bunici și odrasle se adună la un loc, se împopoțonează și își scot „hainele de duminică” și defilează. Fiecare încearcă să își etaleze tot ce are mai bun și să le arate celorlalți cât de bine au dus-o în vacanță. Iar ca nunta să fie completă, nu lipsesc polițistul, pompierul și popa. Fiecare dintre ei cu un discurs la fel de plictisitor, același discurs plictisitor în fiecare an, doar popa-și mai schimbă agheasma și tămâia, dar discursul e la fel de obositor și plictisitor. Uneori pe lângă madam directoarea școlii mai apare și vreun plictisit de la inspectorat care îi felicită pe copii pentru noul an școlar care de abia a început, alături de obișnuitele îndemnuri pentru note mai mari în anul care a început.
A trecut și prima zi de școală, să înceapă distracția, copii! 😀
