Campania electorală pare un paradis, dacă e să ne luăm după spusele fiecărui candidat, e perioada în care tuturor le pasă de problemele tale, iar interesele tale, în mod surprinzător, devin interesele lor. Însă, stai, asta nu pentru mult timp!
Situația revine la normal după ziua alegerilor, ziua în care se decide cine va fi ales pentru următorii 4 ani. Sau, mai exact, cine ne va fura în acești 4 ani.
Însă toate aceste promisiuni deșarte repetate campanie de campanie își primesc tributul, lumea nu mai participă la vot, nu mai e motivată să aleagă pe cineva sau spune cât se poate de senin că nu merge la alegeri pentru că niciunul dintre candidați nu e potrivit funcției pentru care concurează.
Alegătorul român e un tip pesimist, morocănos, care votează în silă, iar cel mai adesea este ademenit de către majoritate și spune că merge pe mâna ăluia care-i primul în ochii vecinului, că orice ar face, tot nu iese cine vrea el.
Așa am ajuns la un cancer generalizat, am ajuns să vedem la conducere persoane care nu au nicio legătură cu politica sau… nici măcar cu realitatea. Sunt în curând două ore de când s-au închis urnele, au început să fie prezentate exit poll-uri din orașele mari ale țării, iar din unele locuri au apărut deja primele rezultate în urma numărării a centralizării a jumătate sau mai mult dintre voturi. Bineînțeles, reacțiile împotriva unora dintre „câștigători” nu au întârziar să apară, sunt înjurați și toți se miră cine a votat un penal, un hoț, un infractor.
Nu mă mai miră nimic. Ar trebui să fi ieșit la vot tocmai împotriva acelora care nu înțeleg importanța unui dosar penal în trecutul unui, mai ales având în vedere că acel om vrea să ocupe o funcție de conducere.
Mai avem nevoie de ocuparea câtorva mandate doar cu măscărici și babuini, apoi poate ne vom maturiza și educa…
