Azi e o zi mare, Ziua internațională a Femeii, 8 martie. Ziua-n care mai toată lumea își aduce aminte de consoartă și de femeile din viața lui și vine cu urări, cadouri și… flori, multe flori.
O zi importantă, mare sărbătoare mare, dar care ascunde o realitate tristă: suntem niște misogini, o societate misogină, o epocă misogină și așa mai departe. Orice am face, ăsta e adevărul, nu ar trebui să există o zi doar a lor, ar trebui să le fim recunoscători la orice pas, dar așa… le dăm doar o zi să se bucure și ele că ies de sub dominația misogină.
Oricât am pretinde că trăim într-o lume în care toți suntem egali, indiferent de sex, nu e deloc așa, femeile au fost și sunt întotdeauna defavorizate. Suntem crescuți în familii patriarhale, femeile sunt dezavantajate la locul de muncă, există meserii la care nu pot accede, „făcute pentru bărbați”, bărbații au conducerea și multe altele.
Un alt exemplu, dacă tot discutăm intens despre religie în ultimul timp, câte religii s-au construit după un model feminin, câte religii au în centrul lor o femeie? Ăăă, să vă aud, câte? Ce înseamnă asta? N-o fi un semn în plus că suntem niște misogini, suntem socializați într-o cultură de acest fel și reproducem la infinit modelele învățate?
Orice am face, suntem niște misogini, iar existența acestei zile arată faptul că în rest nu suntem recunoscători.
La mulți ani!
