Ne plângem că suntem în criză și nicio afacere nu merge. Într-adevăr, este greu să începi o afacere în aceste timpuri și să o ții pe linia de plutire, nici nu mai zic să mai faci și profit de pe urma ei. Totuși, noi, românii, avem ceva de învățat de la străini, nu trebuie doar să îi urăm pentru că ne consideră hoți, proști, cerșetori ș.a.m.d., trebuie să învățăm să creăm și să conducem o afacere de familie, ceea ce la noi mai rar găsești.
Românii nu se descurcă cu afacerile de familie pentru că ei s-au născut patroni, cum să lucreze copiii lor împreună cu ei, ei trebuie să stea acasă și să primească bani de la părinți. Cum să îi dea de muncă fratelui, surorii, mamei? Cum să vadă ei toate șmenurile pe care le fac.
Așa că angajează sclavi care să lucreze cât mai mult pentru bani cât mai puțini. Este clar că nu ai cum să aștepți ca un angajat plătit cu un salariu mic să fie amabil, politicos, ospatolier cu clienții. E mândru și ciufut pentru că are un loc de muncă, mare vânzător sau știu eu ce, nu are el treabă cu clienții.
Zicala „clientul meu – stăpânul meu” s-a pierdut la români. Nu e vorba neapărat de ancestrala ospitalitate românească, e vorba mai mult de bun-simț și de etică în afaceri. E normal ca omul care te plătește să fie tratat cât mai bine, nu e normal să îți bați joc de el. Poți face asta, dar a doua oară nu va mai cumpăra de la tine.
Românul s-a născut șef, de aceea la noi nu există businessuri de familie, nu e normal să îți angajezi rudele, nu e normal să te comporți ca un șef cu ele, trebuie neapărat să fie străini, să poți fi patron în adevăratul sens al cuvântului.
Un business în familie se dezvoltă altfel. Pe lângă faptul că poți lăsa afacerea moștenire familiei, aduci bani familiei și îi ajuți pe ai tăi. Este mult mai ușor să dezvolți o relație bună cu clienții atunci când lucrezi în familie. Spre exemplu, cunosc o familie de brutari cu o mică afacere de la care achiziționez pâine și produse de panificație destul de des. Sunt niște oameni simpli, mereu zâmbitori, care îți mulțumesc și se vede că sunt bucuroși și mulțumiți că ești clientul lor. Mă servesc cu plăcere dimineață de dimineață și mereu mă salută altfel. Nu plec niciodată de la ei fără 2-3 mulțumiri că le-am trecut pragul și am achiziționat ceva de la ei. Mai rar așa oameni, am spune. Da, așa este, dar ce aceea nu merg OK businessurile mici în România, nimeni nu e interesat să se comporte frumos cu clienții săi, toți sunt aroganți și te întreabă sictiriți: „Ce dorești?”, pentru că de politețe nici nu putem discuta, toți te tutuiesc de parcă ai fi d-al lor.
Avem de învățat multe despre businessul de familie. E un tip de business care încă merge și face față cu ușurință în fața multinaționalelor și hypermaketurilor. Problema este că nu știm să îl exploatăm, nu știm să câștigăm de pe urma lui.
