A trecut aproape o lună de când piesa realizată de Costi Ioniță în colaborare cu Shaggy, Faydee și Mohombi a ajuns în top 20 al melodiilor pop întocmit de Billboard, cel mai cunoscut top muzical de la nivel mondial.
În toată această lună au tot apărut păreri despre piesa lui Costi Ioniță, unii îl laudă și se mândresc, alții aproape-l înjură și se întreabă cât de dreaptă mai e lumea în care trăim și dacă sunt apreciate adevăratele valori.
Sincer, eu zic că ar trebui să stăm calmi. Topul acela nu este decât unul comercial, iar dacă suntem atenți, piesa celor patru mai sus amintiți este destul de ascultată și în România, nu s-au adunat peste noapte cele 50 de milioane de vizualizări de pe Youtube.
Indiferent de ce muzică am asculta, trebuie să ne dăm seama că și străinii au manelele lor. Ale noastre sunt mai special, dar avem și noi categoria de manele pe care o au ei, e vorba de muzica comercială. Muzică fără linii melodice complexe, cu versificații puerile, cu ritmuri săritoare. Costi Ioniță a făcut o colaborare și a făcut-o bine, având în vedere listarea piesei în topul Billboard.
Oameni buni, nu doar noi avem maneliști, îi au și ei pe ai lor. Sunt un alt fel de manele, iar faptul că un om din breasla maneliștilor noștri (care, apropo, i-a lansat și îndrumat pe majoritatea artiștilor care sunt populari în prezent – nu neapărat maneliști, atenție!) a ajuns peste ocean e o chestie banală, nu înțeleg de ce vă stresați atât. Doar nu v-așteptați să îi vedeți acolo pe George Enescu și Sergiu Celibidache sau… poate… Ciprian Porumbescu.
