Campania electorală începe în curând. Vedem deja viitori candidați defilând și înjurându-se unul pe altul, arătând pe cine apucă cu degetul și condamnându-l că nu a făcut ce a promis sau că nu a luat decizii corecte, nimic nou, clasicul și prostul atac la persoană despre am tot scris pe aici și voi mai scrie, dacă va fi cazul.
Iau două exemple, mai mainstream, pentru a mă face mult mai ușor înțeles. Îl avem pe de o parte pe Băsescu, actualul președinte al României, iar pe de altă parte îl avem pe Victor Ponta, premierul României. Numai unul dintre ei este în campanie, dar nu cred că acest lucru este important în comparația pe care doresc să o fac.
Băsescu preferă dictatura tăcută. Preferă să fie tratat drept supremul împărat pe ascuns, să fie adorat în ascuns, să nu știe prea multă lume, preferă propaganda acoperită, făcută prin diverse canale, dar niciodată nu îi este rostit numele sau partidul din care face parte. În schimb, are o conducere dură, se impune foarte ușor în fața supușilor.
Ponta preferă să fie adulat în publicul, să fie încoronat în mijlocul susținătorilor săi, să fie aplaudat și toți să zâmbească și să fie fericiți că li s-a născut conducătorul pe care-l așteptau de milenii. Dictatura lui Ponta se apropie mult de modelul comunist asiatic, adoptat și de Ceaușeșcu în ultima sa perioadă de dictatură, se lasă copleșit de ceea ce pare a fi un spectacol ieftin, dar pentru el, care crede că totul îi va folosi în campanie, când lumea va crede că a reușit să adune atâția susținători, nu că i-a mituit partidul să se adune și să aplaude.
Sper ca mesajul meu să fie înțeles așa cum trebuie și să nu fiu tratat drept nebun, deși văd că nu sunt singurul care crede că trăim într-o nouă dictatură care este conturată drept o învechită democrație. Fiecare partid e o bulă închisă, care trăiește în propria sa realitate, nu ține cont de restul bulelor și se crede cea mai bună, adică e o dictatură. Fiecare dictatură își are propriile reguli și propriul mod de a își adora dictatorul.
Fiecare bulă-i cu dictatura-și. Fraierii se lasă conduși de aceste bule și au impresia că se află într-o societate democratică în care binele și dreptatea abundă și zburdă libere prin țară, pe când dictaturile își fac de cap și le lasă alese la fiecare 4 sau 5 ani.
Trăim într-o nouă dictatură, învechita democrație!
