După ce ultima dată mai multe persoane din zona politică, prefer să nu dau nume, au profitat de realizările și de primirea Premiului Nobel de către Stefan W. Hell, acum aceiași indivizi se laudă cu altceva, care, la fel, nu le aparține și în obținerea căruia nu au niciun merit.
Este vorba de reușita Simonei Halep, după cum cred că v-ați dat seama. Toți se laudă cu ea și sunt mândri, dar nimeni nu i-ar fi întins o mână de ajutor în urmă cu vreo câțiva ani. Acum, toți se mândresc cu ea și o apreciază.
O apreciez, mă mândresc, dar nu îmi permit să spun că am ajutat-o în vreun fel, chiar mi-e rușine că a ajuns să facă performanță fără să fie ajutată de către stat, descurcându-se ai ei cine știe cum. Rușine să vă fie dacă spuneți așa ceva! Rușine!
Vreau să termin prin a sublinia simplitatea Simonei. Discursul postat pe pagina oficială a WTA este grăitor, e de o simplitate nespecifică românilor, obișnuiți cu rugăciuni și cu grandomanii precum urcatul pe mașini sau tot felul de astfel de nebunii.
Uitați-vă și învățați ceva de la omul Simona Halep, nu neapărat de la campioana Simona Halep:
Acestea sunt rezultatele muncii ei, iar această muncă a reușit să îi păstreze o simplitate cum arareori mai vedem de ceva timp încoace. Dați-o naibii de campanie electorală și apreciați omul, nu doar folosiți-vă de el!
Felicitări, Simona!
