Zilnic asistăm la reacții misoneiste din partea românilor. Fie că este vorba despre tehnologie, despre un gadget nou, apărut într-o formă sau o configurație neobișnuită, fie că vorbim despre păreri, idei, peste tot putem vorbi despre o rigiditate a concepției.
Chiar dacă știu că nu este adevărat ceea ce spun, românii continuă să își susțină cu nesimțire punctul de vedere, chiar dacă le demonstrezi că greșesc, le aduci dovezi clare, logice, le demontezi toate argumentele și le infirmi, tot ei vor avea dreptate, dar să trecem peste asta și să vorbim despre misoneism, rezistența la nou, reacția de aversiune față de noutate.
Românii au misoneismul înscris în structura genetică, nu cred că putem vorbi de transmiterea culturală de la o generație la alta, deși, se pare, că generația tânără a trecut cu mult de misoneism și adoptă orice este „la modă”, „în trend”.
Cel mai bun exemplu prin care putem demonstra misoneismul românilor este reacția pe care aceștia au avut-o față de codurile de bare, care la început apăreau doar pe unele produse, apoi producătorii au fost obligați să își pună pe toate produsele coduri de bare pentru ca acestea să fie identificate mai ușor. Ce au zis românii despre codurile de bare? Că sunt un semn al Diavolului, că ar fi de fapt o încifrare a numărului 666, Cifra Fiarei, numai bălării de acest fel ne-a fost dat să auzim din partea „adevăraților creștini” români. Acum nu stau să analizez codul de bare, dar vreau să spun că reacția românilor a fost una primitivă, la fel reacționând și membrii triburilor de papuași atunci când le este prezentat un obiect nou, refuză să creadă că acesta le este de folos la ceva și încearcă să dezvolte contraargumente pentru a demonstra inutilitatea respectivului obiect și, mai mult, să îl defăimezi în ultimul hal. Asta s-a întâmplat, asta e o recție tipic misoneistă, tipic românească, am putea spune. Am putea spune că intră în discuție tradiționalismul românesc, tiparul perfect în care sunt crescuți misoneiștii, într-un mediu tradiționalist au fost crescuți toți cei care în ziua de azi reacționează acid la nou, care nu acceptă lucruri noi, spunând că cele pe care le foloseau până acum sunt bune, chiar mai bune decât cele noi, „care sunt de calitate proastă și complet inutile”.
Un alt exemplu de misoneism românesc, cam amuzant, e scandalul miruitorului extensibil folosit de către patriarh pentru a sfinți noul sediu al televiziunii Trinitas. Românii nu au acceptat ideea înlocuirii busuiocului cu un „dispozitiv” ce seamănă cu un trafalet și au început să râdă de înalții prelați ai bisericii și de tot ce le-a stat în cale. Știrea a ajuns și în afară, iar în România timp de o săptămână numai despre asta am avut parte pe Internet și la televizor. Din nou, nu analizez înlocuirea busuiocului cu un trafalet, ci analizez reacția românilor la nou, nu au acceptat miruitorul extensibil și au și reacționat.
Nici misoneismul nu este bun, uneori avem multe de pierdut din cauza lui, dar nici extrema cealaltă nu este cea mai bună soluție, adoptarea a tot ceea ce este nou drept bun, fără a face nici cea mai mică selecție, adoptăm tot ceea ce este nou fără nicio rezervă. Această tendință o putem observa printre tineri, care aleargă după tot ceea ce e nou, după tot ceea ce e la modă, își reglează comportamentul și vestimentația după cum e moda în State, după cum a zis nu știu ce designer, după cum e tendința în această vară, iarnă, toamnă. Nici aceasta nu este o soluție. Trebuie făcută o selecție a tot ceea ce este nou, nu trebuie adoptat din prima, dar nici nu trebuie să urăm tot ceea ce este nou, trebuie să căutăm un echilibru și să selectăm ceea ce merită să cumpărăm, să purtăm, să facem în funcție de anumite criterii autoimpuse.
