BBC ne informează despre faptul că Microsoft a ajutat la prinderea unui pedofil după ce acesta a încărcat niște materiale pornografice în OneDrive (știrea integrală aici). Cei de la Microsoft nu au făcut altceva decât să trimită datele descoperite în cloud mai departe, către poliție, spun ei.
Acest lucru ar cam trebui să ne pună pe gânduri pe cei care folosim serviciile de stocare în cloud. Nu că am fi mari infractori, teroriști sau pentru că am stoca în cloud informații ultrasecrete, este vorba de „sentimentul” de intimitate pe care ți-l dă stocarea fișierelor în cloud, aparent, putem spune.
Nu am nimic de a face cu Microsoft, cu faptul că a ajutat poliția la prinderea unui infractor, cu faptul că Microsoft a fost bunul samaritean, apărătorul legii, dar sunt interesat de modalitatea prin care au detectat acele informații, spun ei, un filtru automat. Un filtru care, de fapt, îți distruge intimitatea pe care crezi tu că o ai, de fapt, nici nu există așa ceva în online, am putea spune.
Quis custodiet ipsos custodes?
Sau, în română, „Cine îi va păzi pe paznici?”
De această dată Microsoft este bunul samaritean, dar cine ne garantează faptul că în afară de acel „filtru automat” care scanează fișierele din cloud, nu mai este cumva și o armată umană care verifică manual fișierele din cloud? Este vorba de o muncă grea, de mulți bani pierduți, am spune, dar nu și atunci când reușești să vinzi acele informații persoanelor sau companiilor interesate. Ține, oarecum, de teoria conspirației așa ceva, dar trebuie să ne gândim serios înainte de a urca niște fișier în cloud. Dacă, din lene, punem pe cloud niște rapoarte secrete ale companiei la care lucrăm și acelea ajung în mâna cui nu trebuie?
Rămân, oare, tot mediile fizice de stocare a fișierelor mai sigure decât cele online?
Se pare că da, dacă nu vreți ca Microsoft sau alt furnizor de servicii cloud să facă o faptă bună și să vă treziți cu nu știu ce minunăție pe cap.
Și… nu uitați! „Quis custodiet ipsos custodes?”
