Am ajuns vremuri interesante, putem zice. Poate Kafka s-ar fi simțit cel mai bine în România sau… când scria se gândea la viitorul României.
Scenele penibile nu se mai termină în Românica noastră dragă, după ce Șova e tot liber, acum a venit rândul lui Ponta să își facă numărul de circ. Acuzat pentru nu se mai știe câte acte ilicite, el tot Mickey Mouse rămâne și nu pleacă din funcție. Nu poate fi vorba de onoare, bun-simț sau, Doamne ferește, respect față de tâmpiții care l-au pus în acea funcție.
Dacă ar fi să stabilim un punct, o cotă maximă a nesimțirii și a indolenței, cu siguranță Victor Ponta ar trebui să fie primul la care ne raportăm. Un fel de Everest al dezonoarei și al prostiei, Ponta împrumută mult din comportamentul comuniștilor, pornind de la zâmbetul acela semi-retard și ipocrit, până la demagogia și nesimțirea lui, toate ne duc cu gândul la regimul care a apus.
A fost educat bine de către tătucu’ Iliescu puștiul Mickey, cred că moșul zâmbește acum și e plin de bucurie când își vede rebutul atingându-și apogeul.
E un joc de-a șoarecele și pisica, un film cu proști, un… nici nu mai știi cum îi poți zice, dar bate orice imaginație ceea ce se întâmplă în țara noastră. Poate ar fi fost mai eficient dacă ne-am fi adus niște conducători de prin junglă, un șef de trib ar fi reacționat mult mai bine în această situație, poate și acela, needucat și „primitiv”, și-ar fi depus demisia și ar fi plecat în liniște. Așa, am ajuns să îmi pun întrebări serioase despre cine l-a crescut pe Ponta și despre copilăria pe care a avut-o acesta, săracul de el nu cred că a fost prea fericit.
