Sunt unul dintre tinerii care este numai bun de încorporare în armată în caz de război. Am ajuns să scriu acest mesaj datorită articolelor scrise de domnul Lucian Mîndruță, un om de presă care merită respectat, dar se pare că o mai comite din când în când, oamenii ajungând sus uită de simplitate, dar concluziile astea le trage fiecare în parte, nu vreau să vând clișee.
Nu am chef la oaste, domnule. Nu am chef să îmi apăr țara, dacă spui tu asta. Sunt un obez care stă cu tastatura în brațe de când s-a născut și joc Counter Strike zi și noapte, în așteptarea unui război, de asta m-am antrenat, am avut atâtea ore jucate pe Steam și am mai jucat și Call of Duty din când în când, de abia așteptam să pun mâna pe o armă și să omor vreo câțiva rusnaci pe care i-a ratat faimosul domn Mîndruță, el fiind pe front pentru că nu are încredere în noi, ăștia micii, niște fraieri care știu doar să bată-n tastatură și să gliseze ecrane ale touchscreenurilor. Niște chiulăi împuțiți, nu am luat bacalaureatul, de abia buchisim 2-3 cuvinte și înjurăm de fiecare dată când auzim numele țării, cică nu ne-ar fi oferit nimic, așteptam ca în fiecare săptămână să ne plătească facturile de net și curentul, că doar ne-am luat țara-napoi.
Da, suntem niște copiii răsfățați care nu își bagă adidașii de firmă în noroi, știm că trăim într-o țară plină de idioți, condusă de niște fraieri, în care presa e coruptă și știe doar să manipuleze.
Noi nu suntem în stare să îi apărăm familia lui Mîndruță, niște dobitoci, idioți, niște efeminai, preocupați mai mult de manichiură și de frizură decât de viitorul țării, rupți de realitatea socială, noi trăim în lumea noastră.
Până acum am prezentat lumea prin ochii domnului Lucian Mîndruță, așa ne vede el.
Nu știu, domnule, dacă articolele dumneavoastră sunt pe un ton disprețuitor, ușor sarcarstic sau sunt creația unui grobian. Încă încerc să îmi dau seama și nici nu mă mir cum de majoritatea celor care i-au răspuns s-au folosit de înjurături pentru a fi siguri că mesajul lor ajunge acolo unde trebuie. Nu voi recurge la așa ceva, mi se pare nedemn să fac așa ceva, nu pot să folosesc același ton oligofrenic, oricât mi-aș exersa competențele jurnalistice și oricât aș scrie, exercițiul nu mă va duce niciodată acolo unde este domnul.
Nu sunt un răsfățat, îmi iubesc țara, apreciez veritabilele valori ale țării, știu ce este greul, am luat bacul cu o notă mare, am fost olimpic, sunt la o facultate de științe umane. Aici apare problema, cum naiba să merg eu pe front și să îmi apăr țara dacă nu știu decât cum arată un pistol de plastic de jucărie și am experiență în AirSoft, chipurile, am tras cu un pistol de 9mm. Pot eu atinge performanțele unui militar rusnac de carieră? Știu cum arată armele din jocuri, poate aș fi în stare să fac diferența dintre un Kalașnikov și un M4, dar mai mult de atât nu. Normal că nu sunt în stare să îți apăr familia, domnule Mîndruță, oricât aș încerca, sunt un inept, dar nu așteptam să îmi spui tu asta, o știam. Dar înainte de a jigni o întreagă generație eu zic că ar fi bine să vă uitați bine la cei doi băieți ai dumneavoastăr și să vă întrebați dacă ați fi de acord ca aceștia să plece la război, să vă apere România dumneavoastră mult iubită? Făcând abstracție de vârsta acestora, să spunem că ar avea vârsta adecvată, i-ați lăsa să plece pe front? Mai sunteți un erou sau sunteți mai înainte de toate părinte?
Iar dacă discuția a ajuns în acest punct, doresc să vă întreb, copiii dumneavoastră unde cresc? Nu sunt oare și ei la fel ca mine, la fel ca toți tinerii din această generație? Nu vă gândiți că nici ei nu ar călca în noroi și mai bine ar sta cu tableta brațe decât să se lupte pe cine știe unde? Sau i-ați învățat de mici să folosească automatele și carabinele în tranșele pe care le-ați săpat în grădina din spatele blocului?
