Discuția privind migranții care încearcă să treacă ilegal frontierele Europei se intensifică, iar de această dată aducem discuția la nivel politic, trecem dincolo de speculațiile din presă. Comisia Europeană încearcă să impună cote minime de imigranți fiecărui stat ce face parte din Uniunea Europeană.
Klaus Iohannis, președintele României, a jucat o carte periculoasă și s-a declarat public împotriva acceptării în România a unui număr de imigranți mai mare de aproximativ 1800 de imigranți, de asemeni declarând cu fermitate că nimeni nu îi poate impune un număr mai mare de imigranți și asigurând românii că România este departe de această problemă.
Recent a venit și decizia Comisiei Europene, impunând României un număr minim de 6300 de refugiați. Klaus Iohannis s-a recunoscut în mod public învins și a spus că nu are niciun mijloc prin care să poată contesta decizia Comisiei Europene.
E primul mare eșec pe plan extern al președintelui României. Alegerea făcută de Klaus Iohannis, de a se poziționa împotriva refugiaților, e un act contrar ideilor pe care Uniunea Europeană le-a adoptat cu privire la această problemă.
În fine, președintele nostru nu ar trebui să uite un lucru (și nu spun asta din perspectiva unui sustinator al imigrantilor, chiar l-am susținut și îl susțin și pe el): statutul lui în țara asta, dacă ar fi să încercăm să ne raportăm la modul de gândire al lui, e de tolerat. Nu o spun cu niciun fel de răutate, dar ca politician este greșit să iei niște decizii doar în baza a ceea ce spune opinia publică, niște sondaje de opinie nu sunt îndeajuns de puternice pentru a fi un argument îndeajuns de convingător pentru a îți spune părerea cu privire la o problemă precum cea a crizei refugiaților. Ambivalența aceasta, acum nu primim refugiați, mâine ne răzgândim și-i primim, nu e decât un semn de neseriozitate, instabilitate și populism pentru o persoană care privește totul din exterior.
