Am spus că nu voi mai scrie despre politică, dar nu mă pot abține. Am ajuns să transform Mas Tun într-un site de politică. Și confirm că așa și este, dar nu este un site doar despre politică, încerc să îmbin și alte domenii, să scriu despre subiecte care prezintă interes pentru toată lumea, cât reușesc să fac aceast nu știu, depinde foarte mult de evaluările dumneavoastră, părerea dumneavoastră primează și mă conformez ei (într-o oarecare măsură, numai să nu îmi cereți să renunț la politică pentru că nu pot).
Revenind la subiecul de astăzi, încrederea românilor în femei, vreau doar să vă zic la ceea ce mă refer, este clar că are legătură cu politica și cu ceea ce este pe val în acest timp în presa românească, nimic altceva decât alegerile prezindențiale. Avem două candidate la funcția de președinte al României, o avem pe Monica Macovei și pe Elena Udrea. Două firi diferite, cu două concepții diferite, în fine, asta puțin contează acum, nu scriu acum pentru a le analiza și nu vreau să îmi pierd timpul cu așa ceva. Vreau doar să vă spun câteva cuvinte despre părerea românilor în legătură cu abilitatea femeilor de a face politică.
Avem o problemă în această privință, nu avem încredere în femei și le respingem fără să judecăm puțin, de egalitate nici nu încape vorba în această discuție, altfel spus, românii nu s-ar lăsa conduși de o femeie, am auzit multe persoane spunând că ar vota-o pe Macovei, că pare ceva de capul ei, dar… totuși, nu ar lăsa puterea în mâna unei femei. De asta nu vom fi conduși de o femeie. Nu o susțin pe Macovei, nu o susțin pe Udrea, dar vreau doar să vă spun de ce șansele ca România să aibă un președinte-femeie în următorii 50 de ani sunt foarte mici. Încă avem idei preconcepute despre femei și despre abilitățile lor de conducere și de manageriere a situațiilor de criză, dar nu putem vorbi până nu vedem o femeie la conducerea, de abia apoi ne vom putea face o părere și am putea vorbi în cunoștință de cauză, deși s-ar putea să fie unele particularități care să nu ne dreptul să generalizăm și s-ar putea să eroneze raționamentele noastre. Avem o repulsie din naștere față de femei, dar greșim, mă refer în special la masculii feroce care nu acceptă ideea de a fi conduși de către o femeie. Fraierilor! Nici nu vă gândiți puțin înainte de a spune ceva, nu? Nu vorbim doar de politică aici, putem vorbi chiar de poziția pe care o ocupă femeia în societatea românească, cum este ea văzută și ce șanse are de a atinge posturi dedicate bărbaților (spun unii), deși funcția de președinte poate fi ocupată și de către un hermafrodit. Da, suntem înapoiați și proști, ne place nouă, masculilor, să ne dăm superiori, dar nu e deloc așa, de fapt, în acest fel mascăm o teamă, o frustrarea și arătăm că ne este frică de ceva. Mai avem multe de învățat, nu ne diferențiem cu nimic în comparație cu cei din Papua, poate și ei privesc femeia într-un mod mult mai pozitiv decât noi, civilizați, democrați și europeni.
De Udrea prefer să nu comentez, se subînțelege, vă dați și voi seama etc etc etc. Pe Macovei o apreciez din anumite puncte de vedere, dar nu o voi vota. Are o campanie mult prea agresivă și nu știe deloc să stea la discuții civilizate cu ceilalți candidați, aruncă cu noroi și își ridică laudele la nivelul cerului. Nu se face așa, nu se diferențiază cu nimic de Ponta pe care-l votează morții, cârnâțarii, sacoșarii și vizitatorii Arenei Naționale. E vorba, până la urmă, de bun simț și de civilizație, iar ei încearcă să ne demonstreze ceva și chiar și reușesc: că nu le au pe niciuna dintre acestea.
Mai avem multe de învățat. Încă avem concepții neanderthaliene și suntem foarte rigizi, nu avem chef prea curând să ne schimbăm părerea și, măcar, să ne puntem întrebare: avem dreptate? pe ce se fundamentează raționamentele noastre?
