Hai să ne lăudăm cu ce nu este al nostru!

Un german cu origini românești a luat premiul Nobel în domeniul chimiei. Românii sunt în extaz și se laudă cu el.

Oameni buni, nu uitați ceva. Omul ăla a crescut în România, dar l-am alungat de aici. Dacă eram atât de buni și deștepți nu îl lăsam să plece și îi ofeream toate condițiile necesare pentru a sta aici. Motive nu i-am să rămână, nici sprijin, a avut de ales între a rămâne în mediocritate și de a pleca din țară și a deveni o somitate în domeniu. A riscat, a plecat din țară și iată-l un nume important în domeniu.

Am doar câteva cuvinte de spus, o iau ușor-ușor și vi le prezint cu punctulețe, să nu aberez prea mult și nici să nu vă plictisesc:

• Stefan W. Hell este român, dar meritele i se cuvin în totalitate lui și nu avem motive să ne batem cu pumnul în piept că este de-al nostru, ci, dimpotrivă, ar trebui să ne punem întrebări serioase în legătură cu motivele care l-au determinat să plece din România.
• Nu „ni l-au furat străinii”, asta e de-a dreptul o prostie. Noi i-am oferit doar un substrat educațional, un punct de pornire pentru a ajunge ceea ce a ajuns. Să nu uităm că Stefan W. Hell a terminat același liceu ca și Herta Muller,  o altă personalitate laureată cu premiul Nobel, fiind vorba de Liceul „Nikolaus Lenau” din Timișoara. Ar trebui să luăm și să analizăm ceea ce fac profesorii de acolo, vă dați seama că nu e o coincidența ca doi oameni educați în aceeași instituție să ajungă la acest nivel, cineva face ceva acolo, face o muncă formidabilă cu rezultate foarte bune. Liceul „Lenau” a dat multe nume importante în multe domenii, nu doar cei doi anterior amintiți au făcut performanță, mai există câțiva profesori universitari prin țările vestice care au studiat tot acolo. Ăsta e un semn că se poate face carte și în România și putem face și performanță.
• La fel, s-ar putea să se trezească unii să spună „Nu uita de unde ai plecat”. E de prost gust să spui așa ceva și, să fim realiști, geniul acesta nu ar fi avut viitor în România, poate ar fi rămas un amărât de profesor de liceu sau de facultate, care își ducea traiul de pe o zi pe alta. Repet, ar trebui să ne fie rușine, nu să fim mândri!
• Nu știu de ce, dar tare îmi e teamă că politicienii se vor folosi (abuziv, fără niciun fel de accept) de imagine lui Stefan Hell pentru a se promova și pentru a lăuda învățământul românesc. Nu uitați, dragi maimuțoi, de promovabilitatea de la bac, printre altele, apoi scoateți vreun cuvânt despre sistemul educațional românesc. Performanță facem, avem olimpici, avem genii, dar nu le respectăm și uităm un lucru: totul se datorează muncii lor, efortului individual, fără niciun fel de ajutor din partea statului. Poate veți spune că profesorii sunt plătiți de către stat, dar dacă vrei să faci performanță nu îți sunt de ajuns 2 ore pe săptămână pentru a-i explica unui copil ce e chimia sau biologia. Ai de ales: pregătire în particular (plătită, mai mereu, deși am întâlnit și oameni cu suflet care sunt interesați doar de cultivarea intelectuală a copiilor supradotați, fără vreun fel de beneficii financiare) ori muncă individuală fără ajutor din partea unui specialist, asta e foarte greu, dar de cele mai multe ori dacă este direcționată corect dă rezultate extraordinare.

Să fim modești și să avem bunul simț de a-i recunoaște munca lui Stefan W. Hell și să ne gândim că noi nu i-am oferit nimic, l-am trimis în exil și a reușit să își găsească rădăcinile și să se dezvolte în altă parte.

Să aplecăm capul, în semn de onoare, să recunoaștem meritele lui Stefan Hell și ale celor care i-au oferit mijloacele necesare să ajungă la acest nivel.

Felicitări, Stefan W. Hell! Îți respect munca și îi respect pe oamenii care au contribuit la formarea ta!