Furtul intelectual atinge praguri groaznice în ultimul timp. Pe de o parte, vinovate sunt publicațiile care scumpesc prețurile cărților, pe de altă parte se află deținătorii drepturilor de autor (nu neapărat autorii lor, în general vorbim de moștenitori sau rude) care vor să se îmbogățească peste noapte.
Ajungem astfel ca prețurile cărților să fie extrem de mari, să găsim anumite titluri doar la anticariate din cauza neînțelegerilor dintre edituri și deținătorii drepturilor de autori, ajungem să fim nevoiți să piratăm, să fotocopiem nu doar pagini, ci cărți întregi. Altă soluție nu avem, decât să comitem încălcăm legea și să piratăm, să comitem un fel de furt intelectual!
Bibliotecile ar fi o soluție, dar termenul impus de către acestea este uneori mult prea mic pentru a termina de citit o carte la timp.
Încă ceva, știu că supralicitez atunci când spun furt intelectual când vorbim despre fotocopierea unei cărți, poate plagiatul se încadrează în această categorie, dar consider și fotocopierea tot o formă de furt intelectual. Părerile sunt împărțite. Tot aici intră și distribuirea cărților în format electronic, fără a plăti drepturi de autor. La fel, e o soluție impusă de către contextul acesta. Cărți mult prea scumpe, greu de găsit. Aș fi dispus să plătesc și pentru cărțile electronice, dar doar dacă au un preț cel puțin cu jumătate mai mic comparativ cu ediția printată a cărții, altfel nu mi se pare rentabil. Atunci când vinzi o carte electronică la același preț ca și ediția printată a cărții, prefer să o descarc de pe Internet gratis. În general prefer să caut ediția prinată a cărții și recurg la această soluție doar în cazuri extreme.
Să vă pun o altă întrebare, legată mai mult de veniturile unui scriitor din proprietatea intelectuală: merită să mai scrii? Merită să îți pierzi vreo câțiva ani scriind și mai apoi să îți vezi cartea distribuită pe Internet, fără ca tu să câștigi ceva? Fiecare va răspunde în felul său, pasionații ar putea spune că vor scrie și pe burta goală, alții vor sări cu legea și vor acționa-n judecată în dreapta și în stânga. Mă pun în pielea lor și e frustrant să îți vezi munca distribuită gratis în mediul online. Totuși, ar trebui să își pună o întrebare: nu au o vină în toată această poveste? Nu au cerut, oare, un preț prea mare pentru drepturile autor și au determinat în acest fel editura să crească prețul cărții până la un nivel care nu poate fi suportat financiar de către cititori?
Observ o tendință a creșterii prețurilor cărților, motivată, probabil, de către scăderea „consumului de carte”. Lumea nu prea mai citește, dar nici nu va citi dacă o carte de 250 de pagini, scrisă de către un autor obscur costă 40-50 de lei. Atunci când dorești să cumperi o carte o cumperi dintr-un anumit motiv: te obligă cineva să o citești (în cazul elevilor sau studenților) sau o citești din plăcere. Plăcerea de a citi pare din ce în ce mai costisitoare, iar nimeni nu pare interesat să o încurajeze, chiar pare să devină un lux, ai de ales între a mânca bine vreo câteva zile sau de a-i citi cărțile lui Schopenhauer. Asta e realitatea, e tristă, dar trebuie s-o recunoaștem. Punem în balanță: bani sau inteligență? Inteligență fără bani nu prea se poate, dar sacrificiile par să trebuiască să fie din ce în ce mai mari. Așa că, nici noi inteligenți, dar nici voi, scriitorii bogați.
Mulțumirile se îndreaptă și către editurile care favorizează această îndobitocire.
