DNA-ul lovește din nou, dar această dată nu mai este vorba de deja obișnuitele audieri de politicieni, ci de această dată este vorba de prinderea în flagrant a unor profesori din mediul universitar care primeau mită în schimbul unor note.
A venit timpul să afle și unele autorități despre ceea ce se întâmplă în curțile lor, s-a aruncat destul cu noroi în universitățile private (e drept, niciodată fără motive întemeiate), dar prea se ajunsese la divinizarea universităților de stat și la ridicarea profesorilor din aceste universăți la rangul de sfinți. Se știe de ceva vreme cum merg lucrurile în unele universități, se știu exact profesorii care acceptă mită și cât acceptă, se spune doar că nu contează cât trebuie să dai, „important e să știi cui”. În unele sunt cazuri sunt și mituri, dar se știe bine că UMF-ul din Iași este pepinieră de corupți, este de ajuns să schimb 2-3 vorbe cu niște studenți din cadrul facultății și ai aflat cum funcționează sistemul și cam cât te-ar costa promovarea examenelor. Totuși, nu este potrivit să facem nici generalizări în acest caz, acolo unde sunt secături, întotdeauna vor exista și oameni pe care nu îi poți corupe, orice le-ai oferi.
În ceea ce privește celelalte două cazuri de luare de mită din Constanța și Galați, nu e de mirare deloc, dacă așa ceva se practică în cadrul unei universități renumite, cu o anume reputație în domeniul în care activează, nu avem la ce să ne așteptăm din partea unor fabrici de diplome cu nume obscure, din orașe fără tradiție în domeniul educației.
Poate e un moment important, dar speranța mea este ca această poveste să nu se oprească aici, să continue valul descoperirii și pedepsirii corupților, e vorba totuși de mediul universitar, de oamenii care formează viitori profesioniști, de ei va depinde viitorul țării ăsteia, într-o mică măsură, dar ce ne facem când ne lovim de un doctor care a promovat examenul cu mită și suntem pe care să dăm ortul popii? Își va cere și va spune „Știți, eu am furat acest examen la vremea mea, nu vă pot ajuta.”, apoi iese politicos pe ușă? Acesta este scenariul cel mai fericit, credeți-mă, vă imaginați și voi lucruri mult mai rele de atât. 🙂
