Duopolul politicii românești

A fost dezastrul din Colectiv, s-a bătut monedă pe această temă, știri în continuu despre eveniment, până când a apărut un altul care să fie mai atractiv, din păcate și mai grav, dezastrul din Paris, acum e rândul infestării presei numai cu informații despre atentatele din Paris, ajungându-se până la detalii de-a dreptul ciudate, poate chiar cât purtau la pantofi atacatorii și ce orientări sexuale aveau. Printre aceste multe știri se strecoară și altele legate de formarea unui nou guvern, în frunte cu Dacian Cioloș, un nume agreat de unii și contestat de alții.

Vreau să subliniez, agreat de unii, contestat de alții. Avem două păreri. Dacă ar fi să reducem întreaga politică românească la ceva care s-o descrie pe scurt, cred că asta ar fi, două păreri care se contrazis în continuu, doi poli de putere care se află într-o continuă luptă.

Politica românească din acest moment înseamnă PNL și PSD, mai exact, lupta dintre aceste două partide. Acest sistem duopolistic nu numai că produce numai mizerie în presa românească, fiecare publicație prezentând părtinitor informațiile, în funcție de „culoarea” pe care o preferă, dar este și o reală pierdere pentru societatea românească care urlă de ani întregi în continuu că vrea schimbare, vrea evoluție, vrea modernizare. S-a săturat de corupție și mizerie, cică ar fi văzut cum e prin alte țări și aspirăm și noi la ceea ce au alții. Nimic rău, dar asta e posibil doar dacă există un dialog real între societatea civilă și conducere, dar și la nivelul conducerii să existe colaborare între cei care se succed la putere. Cu toții știm acestea, dar pare că nimeni nu este interesat să pună așa ceva în practică prea curând, mai ales atunci când vezi o persoană dintr-un anumit partid spunând că ai ei au făcut o mare realizare pentru că au reușit să îi dea pe ceilalți jos de la conducere. Copii, hai să vă spunem ceva, ne-am săturat de lupta voastră, de duopolul obosit care a tot bântuit politica românească după căderea comunismului, vrem să vă vedem conlucrând pentru bunăstarea acestei stări, pentru schimbarea ei.

Opriți lupta, nu are niciun rost, în fine scopul vostru acolo este cu totul altul, vă lăsați duși de valul puterii și credeți că totul se rezumă la o luptă. Trist este că lupta se dă doar între doi adversari, situația ar fi mai complicată dacă ar fi mai mulți, poate cineva ar fi interesat să facă ceva, dar în acest moment nimeni nu pare dispus să facă așa ceva.

Lasă un răspuns