Dezvoltarea personală – religia idioților

Urăsc stereotipizările și generalizările și îmi asum ceea ce voi spune în continuare. M-am săturat de platitudini motivaționale, de cursuri de dezvoltare personală pregătite de traineri agramați, de cărți de dezvoltare personală cu titluri bombastice, dar care nu transmit niciun mesaj.

Dezvoltarea personală a devenit o atracție pentru mediocri și idioți, a ajuns o religie a lor, nu ai cum să dai de unul care să nu știe măcar vreo 2-3 vorbe de duh cu care să te dea pe spate și să îți dea lecții de viață. Mugur Pătrașcu spunea într-un interviu recent dat revistei Forbes că „sunt un fel de religie adiacentă pentru secta celor care nu pot să gândească singuri”. Nimic mai adevărat decât atât, cărțile de dezvoltare personală au ajuns un fel de Biblii ale idioților, cărți de căpătâi ale lor, sunt o formă de pseudo-cultură care sunt ținute deasupra capului de către toți sfertodocții.

Toate au rețeta succesului, niște persoane obscure îți dau niște secrete pe care, spun ei, nu le găsești în altă parte. Îți dau rețete, îți dau etape de îndeplinit, te învață. De fapt, toate aceste cărți demonizează aceleași subiecte, le exploatează până la epuizare, trag și de ultima literă pe care o pot scoate de pe urma acestor subiecte. Ce este mai rău e că aceste informații sunt preluate de către cititori tale-quale, fără a fi filtrate sau procesate în vreun fel, ele sunt redate nedigerate, adesea denaturate și folosite cu un total alt sens decât cel la care se referea autorul când le-a scris. Sfertodocții privesc aceste cuvinte ca fiind sfinte, imposibil de contestat, mereu valabile, aplicabile în orice situație. Să nu mai spunem despre imaginea pe care și-au făcut-o cei care debitează aceste platitudini printre fanii lor, sunt priviți exact ca niște lideri religioși, sunt înconjurați de aură și sunt o reprezentare a unei entități supranaturale pe pământ.

Secta idioților se tot extinde, semn că tot mai multe persoane sunt gata să preia ideile altora și să le reproducă infidel mai departe. Dezvoltarea personală pretinde și își propune ceva, dar a gafat în demersul său de a își atinge scopul. A devenit o religie a idioților, o adevărată sectă care a reușit să grupeze în jurul ei persoane „sărace cu duhul”, mediocri și proști, fanatici și gata întotdeauna să devină insurgenți și să lupte pentru apărarea dezvoltării personale.

Lasă un răspuns