Ultima am discutat pe blog despre potențialul nostru, ca popor, dar și al țării în care am ajuns din conjuncturi istorice. Astăzi, contemplând la ultimul articol despre pontețialul României, mi-am adus aminte de un loc special pentru țara noastră: Delta Dunării, un loc neatins de civilizație, de urbanizare, un loc așa cum a fost aranjat de către natură, fără prea multe intervenții din partea oamenilor (cu excepția lucrurilor rele, precum bidoane și tot felul de gunoaie pe care le găsim în apă și a braconierilor care sunt mereu în căutarea unor specii rare de plante și animale).
Cu o suprafață totală de aproape 3500 de kilometri pătrați, Delta Dunării continuă să rămână una dintre deltele conservate cel mai bine din Europa, reușind să impresioneze tocmai prin modul în care natura a săpat și a aranjat totul. Diversitatea faunei și florei reușesc să trezească mirarea în orice turist, indiferent de standardele pe care acesta le are setate. Totul este dublat, din păcate, de sărăcia din satele din Deltă, de poveștile de viață ale unor oameni săraci, ale unor părinți triști care reușesc să procure resursele necesare supraviețuirii și ale unor copiii care străbat kilometri întregi cu barca sau pe jos pentru a ajuge la școală, în speranța că soarta le va hărăzi ceva mai bun decât părinților lor dacă vor merge la școală și vor învăța.
Formată cu aproximativ 6500 de ani în urmă, din anul 1992 în patrimoniul UNESCO, cu o floră și faună foarte bogate, cu cel mai mare pat de stuf din lume, Delta Dunării continuă să fie un motiv de mândrie pentru români, unul dintre acele locuri cu potențial (așa cum spuneam și în ultimul articol) pe care românii îl scot la înaintare atunci când sunt în căutarea unor motive de laudă, dar realitatea, de fapt, este foarte tristă în spatele sărăciei deja amintite. Nimeni nu e interesat să exploateze Delta Dunării la reala sa valoare, nici măcar statul nu e interesat să investească în această zonă, noroc de unele organizații non-guvernamentale care se ocupă de igienizarea periodică unor zone din deltă și oferă ajutor sătenilor izolați departe de civilizație în satele din zona Deltei Dunării.
O provocare și o reală oportunitate ar fi să transformăm Delta Dunării într-o destinație turistică care să atragă turiști străini, dispuși să plătească pentru a vedea frumusețile naturii, bine conservate de către vreme. Dar pentru asta este nevoie de o investiție consistentă, dar și de un proces de promovare pe măsură, prin care să punem în valoare orice element care ar putea stârni interes pentru cineva, pornind de la speciile de libelule din deltă, să zicem, și până la mustangii despre care nu am auzit prea multe lucruri în ultima vreme. Nuferi, copaci, stufăriș, pești, gângânii etc., fiecare dintre toate acestea ar putea stârni interesul cuiva, dar până acolo este nevoie ca acel om să afle de existența acestora. Un raționament simplu, precar de-a dreptul, dar neluat în seamă de nimeni, ne place să ne plângem că nu merge turismul la noi în țară și stăm cu mâinile în sân și să ne uităm la cer și să ne-ntrebăm de ce străinii nu vin la noi în țară, de ce fug, oare, de Delta Dunării? Stop. Ei au auzit de undeva de delta noastră? Înainte de a ne lăuda, am făcut vreun efort pentru a le arăta ce pot vedea aici? Nu mai continui această polemică, filozofez aiurea, multe discursuri asemănătoare și-au făcut loc de-a lungul timpului în public despre Delta Dunării, dar nimeni nu a acționat, așteptăm vreo intervenție a străinilor, poate ei vor reuși să gospodărească puțin Delta Dunării și să o transforme într-un loc de agrement care reușește să atragă vizitatori din întreaga lume.
Vă las mai jos trailerul unui documentar despre deltă care merită văzut:
Sursa foto: Wikipedia
Un loc de vis in care merita sa ne petrecem cateva zile din concediu.