Dansul se transformă. Nu atât din punct de vedere tehnic sau stilistic, asta se întâmplă, e evident, mereu apar noi coregrafii și noi stiluri de dans, dar vorbim de imaginea dansului în societate, despre cum percepe lumea dansul și ce formă de dans este întâlnită cel mai des în rândul populației,
Pentru cei de peste 30 de ani putem vedea că dansul înseamnă mai mult decât o bâțâială ritmată pe o muzică. Pentru ei dans înseamnă nu numai o formă de distracție, ci și o formă de artă. Să știi să dansezi necesită muncă, necesită pasiune și… talent. Nu orice lemn, scuzați-mi exprimarea, poate dansa. Trebuie în primul rând pasiune, dacă ești pasionat mai ai o șansă de a învăța, chiar dacă nu ești talentat, dar pentru asta ai nevoie de 10 ori mai multă muncă decât dacă ai fi avut talent.
Dansul a început să fie devalorizat în rândul tinerilor, se crede că oricine poate dansa, chiar dansul a fost redus la niște forme jenante de bâțâială ritmată, totul înconjurat de o mulțime în care se consumă alcool în cantități industriale, eh, asta se numește printre tineri distracție. Uneori m-am gândit și mi-am zis că e o chestie de educație să numești acela dans, dar acum îmi dau seama că o problemă generală, la nivelul societății, la cum stabilește aceasta ce e dansul, nici cele mai ascultate genuri de muzică nu oferă posibilitatea de a dansa pe ele, spre exemplu, aș vrea să văd o coregrafie reușită pe muzică rock. Nu sunt rău, dar există și genuri de muzică pe care chiar se poate dansa, un bun exemplu este muzica rap, parte a culturii hip-hop, pe care se pot dezvolta coregrafii complexe, vorba celor de la RACLA – „Orice obosit poate să încerce un șpagat,/ Dar mai rar băieți care se învârt în cap”. Acum, acestea sunt doar două exemple, depinde de cum vede fiecare situația și de ce înseamnă muzica și dansul pentru fiecare, un adevărat artist reușește să se adapteze și la muzica proastă și să dea naștere unor dansuri de valoare.
Vorbind de valori, raportându-ne la dans, constatăm că acesta este dezapreciat și puțini mai înțeleg că dansul este o artă și îl practică în această formă. Poate există dans și dincolo de muzica electronică, de manele, de rock, dar tot formele clasice de dans rămân cele mai valoroase. Să luăm drept exemplu un dans sportiv. Niciodată, dar niciodată, acesta nu va putea fi egalat din punct de vedere artistic de către o bâțâială obosită. Trebuie să ținem minte că în spatele unui dans sportiv de 5 minute se ascund săptămâni de muncă și repetiții, uneori chiar luni.
Totuși, dacă analizăm cine se face vinovat de această devalorizare a dansului tot părinții generațiilor tinere sunt. Am fost învățat că nu pot dansa oricum, că dansul nu e un lucru la care are acces oricine și oricine după 2 ore de explicații succinte este expert în dans, poți dansa o viață și s-ar putea să nu știi totul despre dans. Eu asta am fost învățat de către ai mei.
