Cu România și cu măriri salariale

Nu vreau să vă plictisesc și să vorbesc despre birocrația și sistemul greoi din România, toată lumea știe că e supradimensionat, disfuncțional și handicapat, o nouă voce care să spună asta nu ar face decât să plictisească.

Vreau să aduc în discuție măririle salariale pe care tot mai mulți bugetari români le cer în ultima perioadă. Parlamentarii au făcut ce au vrut mușchii lor și și-au mărit tot ce au putut, profesorii sunt dintotdeauna nemulțumiți de salarii, au urmat apoi medicii, nici polițiștii nu sunt mai prejos și își deplâng soarta, pe scurt tot ce mișcă prin România și se numește bugetar cere mărire salarială. Alocațiile s-au mărit și asistații sociali sunt tot mai mulți.

Tot mai multe persoane își duc viața pe banii statului, pe banii noștri. Statul nostru drag face legea pe banii noștri, dar nu-l interesează în vreun fel părerea noastră, a contribuabililor. Legiferează pe banii noștri, dar fără acordul nostru. Aruncă în stânga și în dreapta cu bani, dar toate se plătesc. În tot acest timp economia e în cădere liberă și nimeni nu e interesat de zile mai rele care ar putea să urmeze, să strângă cureaua în vreun fel și să limiteze, pe cât posibil, cheltuielile care nu sunt o reală necesitate.

 

Ne aflăm pe cea mai bună cale către nicăieri. Aceeași cale pe care a bătătorit-o Grecia și pe care e și acum. Toți vor bani de la stat și măriri salariale, fără a se gândi în vreun moment la datoriile statului și la creșterea acestora, tocmai pentru a acoperi aceste măriri. Orice antreprenor român știe cât de greu e să faci business în România și de câte ori te gândești și răzgândești înainte de a lua o decizie și de te arunca în gura balaurului prin deschiderea unei afaceri. Suprafiscalizare, totul e birocratizat și formalizat, învechit, controalele sunt tot mai dese, taxele sunt tot mai mari, nimeni nu e interesat să îmbunătățească în vreun mediul de afaceri din România, nici gând să atragă vreun fel de investiție în țară. Chiar ne lăudăm cu succese mari în a-i alunga pe antreprenorii buni de la noi, îi obligăm să plece în alte țări dacă chiar doresc să facă performanță și profit. În România încă nu au ajuns aceste cuvinte.

Noi încă suntem dominați de „cerșit”, „să ne dea statul”, „măriri salariale”, „vrem bani mai mulți” și multe alte idei asemănătoare cu acestea.

Lasă un răspuns