Citeam recent câteva știri despre un colegiu din Brăila care a reușit să își pună la punct elevii delincvenți, toți bărboșii, cei care umblă cu haine „rupte”, au frizuri ciudate sau piercinguri, au fost pedepsiți de către școală.
Pedeapsa a constat în prestarea de servicii în folosul școlii. Elevii-problemă au fost puși să aducă vopsea lavabilă de acasă și să văruiască holurile școlii.
În felul acesta cică au fost rezolvate două probleme deodată: holurile școlii au fost renovate fără vreun fel de efort financiar din partea școlii și elevii au fost învățați că ceea ce nu făceau nu era bine, chiar comportamentele lor problemă au fost îndreptate. De același tratament au beneficiat și elevii care au fost prinși fumând sau chiulind de la ore.
Așa se manifestă reminiscențele gândirii comuniste în școala românească, așa ne dăm seama că pentru român uniformitatea este cea mai bună, turmele sunt cele mai plăcute, chiar și de către profesori, principalii actori-formatori din școli, care dau direcția în care se vor îndrepta generațiile următoare. Poate am insistat prea multe pe subiecte despre școala românească în ultima vreme, dar aceasta e instituția de care depindem noi, de aia ne raportăm la alții și din asta trăim. Nu putem înțelege că suntem speciali, că fiecare avem un „ceva” al nostru, că nu putem fi toți la fel. Comuniștii au dus uniformizarea la un nivel periculos, iar uniformizarea vestimentației și a aspectului fizic încă predomină în școlile din România.
O nouă dovadă a incapacității noastre de a învăța din greșeli, suntem condamnați să ne repetăm soarta până când ne vom învăța lecția. Acest moment nu va veni prea curând.
