Atingerea fericirii a fost aspirația oamenilor din cele mai vechi timpuri. Fericirea a fost înțeleasă în moduri diferite de către oameni de-a lungul vremii, unii au găsit-o în satisfacerea plăcerilor pămânești, alții au încercat să o caute în atingerea unui nivel cât mai înalt de dezvoltare intelectuală. Între primii și aceștia din urmă a existat dintotdeauna o luptă, primii acuzându-i pe cei din urmă că fericirea lor nu poate fi atinsă de oricine, fiind nevoie de o înzestrare superioară din partea naturii, iar fără această înzestrare nu poți atinge fericirea, ceea ce este injust. Cei din urmă i-au acuzat pe primii că nu se diferențiază cu nimic de niște animale, până la urmă de așa ceva sunt în stare și animalele.
De aceeași dezbatere avem parte de mult timp și în societatea noastră când vine vorba de filmele pentru adulți, sunt unii care exacerbează discuția și o mută în totalitate în terenul lor, în timp ce alții sunt mai moderați, mai rezervați și alții care sunt împotriva lor cu totul.
E exagerat să discutăm despre aceste filme precum o cale către fericire, dar nici de neluat în seamă nu sunt, o oarecare importanță au atât timp cât ele există. E normal ca acestea să fie create atât timp cât ele răspund unor nevoi normale, să o spunem în termeni economici, unei cereri care apare pe o anumită piață. Dacă tot există cerere, trebuie să apară și oferte care să o satisfacă și ca cineva să obțină plusvaloare de pe urma satisfacerii cererii. Repet, acestea sunt ceva normal și sunt o formă de satisfacere a unei nevoi pe care unii nu și-o pot satisface în nici într-un alt fel.
Până la urmă acestea nu sunt o cale către vreun fel de fericire absolută, dar contribuie la atingerea unor momente de fericire hedonistă, trecătoare și de scurtă durată.
