A trecut ceva timp de când Turcescu s-a deconspirat. Întrebările nu au încetat, l-au mai căutat cei de la televiziuni, le-a răspuns politicos unor întrebări, dar așteaptă o sentință din partea unei instanțe pentru a se simți curat, cam asta reiese din declarațiile lui.
L-au reclamat Năstase și încă un deputat, dar, spune el, nu s-a supărat pe ei. Totul îmi pare un joc de puteri de proastă calitate, iar miza care e la mijloc e președinția, iar Turcescu se află clar într-o tabără (Băsescu zâmbește aici).
Declarațiile lui Robert Turcescu ascund ceva, am mai spus-o, un om de TV știe impactul limbajului asupra publicului, iar acele repetiții nu par deloc din greșeală, par doar că vor să întârească afirmațiile, să se fixeze mai bine în memoria spectatorilor, așa cum spunea cineva zilele trecute în presă: „mărturia lui Turcescu este doar un teaser, un fel de trailer”. Ceea ce va urma este destul de clar, v-am mai zis: descoperirea candidatului la președinție care este agent acoperit (sau a fost, whatever). Momentul în care va fi făcută dezvăluirea este calculat strategic, astfel încât candidatura la președinție să fie dată peste cap (pentru cineva), iar puterea de propulsare (a altcuiva) să fie la nivelul maxim. Calculele au fost făcute, jocul este bine făcut, iar în spatele acestora, probabil, se află niște consilieri politici sau niște șefi de campanie electorală care au cochetat cu serviciile secrete și știu să joace opinia publică pe degete, astfel încât să obțină un anume efect. Impactul unei asemenea descoperiri ar fi o lovitură grava a imaginii României pe plan internațional (și așa proastă), fix asta ne mai trebuie. Trebuie să ne gândim că nu doar presa noastră se hrănește cu subiecte de proastă calitate, ci și străinii au așa ceva, iar ei de abia așteaptă un asemenea subiect. Ipotetic vorbind, știrea ar stârni reacții și altor instituții sau organizații internaționale, o asemenea scurgere de informații nu este trecută cu vederea, trebuie privită cu suspiciune și trebuie să ne punem întrebări serioase în ceea ce privește importanța unor servicii secrete în structura statului și, cel mai important, influența pe care acestea o pot exercita asupra conducerii statului.
Presa joacă o carte importantă pe această cale, iar Turcescu surâde tăcut în fața biroului său de acasă, de abia așteptând să vadă efectele spovedaniei, care pare, așa cum am mai zis, un joc de imagine cu o miză mare ce face parte dintr-o ieftină campanie electorală. Urmările? Scopurile exacte? Le vom vedea, timpul lucrează. 🙂
