Se tot discută în ultima vreme, de când ANAF-ul a început controalele serioase, și despre impozitarea veniturilor bisericii. Biserica s-a arătat deschisă negocierilor, dar și-a impus propriile condiții.
Vor accepta și adopta impozitarea veniturilor doar dacă statul român va restitui bisericii toate averile care i-au fost confiscate de-a lungul timpului. Parșivenia și oportunismul bisericii se arată cu fiecare ocazie, iar de această dată nu se face excepție.
Mi se pare un gest de-a dreptul nesimțit să faci apel la astfel de gesturi de șantaj, mai ales în condițiile în care pretinzi că ești reprezentatul unei instanțe supranaturale pe pământ, te lauzi că faci numai favoruri oamenilor în raport cu această instanță și că îmbunezi aceste forțe. Problema e că din asta mai faci și bani, îi mai ceri, îi mai primești, vin banii. Atât timp cât faci parte din acel stat (și ai o influență destul de puternică asupra cetățenilor lui), mai și primești bani de la el, normal este să intri în legalitate și să le dai și autorităților partea care li se cuvine.
Nu trebuie să te oblige nimeni și nu trebuie să apelezi la capacitățile tale atotnegocitoare pentru a fugi de aceste măsuri, ci e vorba în primul rând de bun-simț și de simț de responsabilitate cetățenească, apoi mai sunt în joc și valorile pe care spui tu că le promovezi. 🙂 Concepția medievală încă predomină, nu s-a schimbat mare lucru de atunci, același sistem de caste și de rudenii în interiorul instituției, aceleași mojicii și același sentiment de atotputernicie conferit de către cei care își pun încrederea în această instituție.
Haideți să vă dau o veste proastă. Sunt momente în care biserica atotnegociatoare și-o-ncasează, dacă se va lua decizia impozitării veniturilor bisericii, nu vă veți mai putea împotrivi, orice și oricâte motive și scuze ați invoca.
