Curățenia e importantă despre orice loc am vorbi, fie că de stradă, fie de acasă, fie de locul de muncă. La acestă categorie mai avem mult de lucrat, noi românii, dar nu neapărat când vorbim de spațiile personale (acolo, dacă e vorba doar de noi, avem mare grijă), ci de spațiile publice: parcuri, străzi, oriunde pe unde a ajuns un „civilizat” român trebuie să rămână gunoaie, să fie un semn clar că a trecut cineva pe acolo.
Recent vorbeam de către un prieten care are o firmă și povesteam despre mutarea sediului firmei și de greșelile sale. Tot într-o discuție cu el am ajuns și la subiectul curățeniei la locul de muncă, începând să mi se plângă câte bătăi de cap i-a dat curățenia birourilor unde lucrează angajații lui. A încercat întâi să angajeze o persoană care să se ocupe doar de curățenie, cum spațiul nu era mare a zis că jumătate de normă i-ar ajunge persoanei pentru a face curat. S-a dovedit o cheltuială destul de mare și uneori inutilă, atât timp cât angajații nu fac prea multă mizerie în birou. Așa că a rămas ca angajații lui să se ocupe de curățenie birou, să facă un program în funcție de care fiecare persoană să facă curățenie în spațiile comune. Totul a mers bine în primele două săptămâni, fiecare dintre angajații din birou s-a ocupat de curățenie și totul părea în regulă, chiar mai bine decât înainte când era o persoană angajată doar pentru a face curat. Apoi au început scuzele și s-a instalat lenea generală, unul spunea că nu are timp, se grăbește acasă, altul spunea că mâine, că e mai bine și se ajungea și în situația în care să treacă 3 sau 4 zile fără ca vreunul dintre angajații prietenului meu să facă curățenie în birou. În fine, după o lecție de grădiniță despre igienă, ordine și curățenie, asezonate cu niște urlete din partea prietenului meu, lumea s-a mobilizat, dar au ajuns la un comun acord, să adune lunar o sumă de bani din care să plătească o firmă specializată în curățenia birourilor. În fine, soluția a venit din partea patronului, a spus că jumătate din sumă o pune el, iar restul le va opri din salarii, ca toată lumea să fie împăcată. (Cu precizarea clară că nu acoperă toată suma doar pentru că nu s-au ținut de program și s-au dovedit neserioși și nu au întreținut curățenia.)
În fine, povestea angajaților și a curățeniei birourilor s-a sfârșit. Finalul e fericit, iar câteva luni bune au trecut de când acea firmă se ocupă de curățenia din birouri, în curând se împlinește un an de când prietenul meu a găsit soluția salvatoare.
