Astăzi se împlinesc 13 ani de la atentatul din 11 septembrie.
Atunci ne-am fi așteptat ca noul secol, anticipat drept secolul vitezei și al înaltei tehnologii, să ne aducă pace și reușim să trecem peste amintirile triste ale unui secol groaznic din toate punctele de vedere: economic, militar, moral, social etc.
Lăsam în urmă un secol în care au fost două războaie mondiale, o criză economică importantă și nenumărate crize mai mici, un secol al contrastelor în care democrația definită cu mult timp în urmă și-a găsit locul și a fost pusă în practică, dar și un secol al dictaturilor și al demagogiei, în alte părți ale lumii. Pentru unii a însemnat progres și belșug, pentru alții sărăcie și prostie.
Cu toții ne-am fi așteptat la ceva mult mai bun, dar totul a fost spulberat într-o secundă și am primit o palmă serioasă prin aceste atentate. Ni s-a adus aminte că niciodată conflictele nu vor înceta, dar nici nu vor scădea din intensitate, chiar totul a părut să se agraveze și așa a fost.
Atentatele de la 11 septembrie au adus după sine războaie și o criză economică importantă. Când nici nu s-a ieșit bine din criză a urmat o alta, mult mai serioasă și cu efecte mult mai puternice. Bineînțeles, războaiele au continuat și, din păcate, continuă. Actorii nu s-a schimbat, scenariul este același, iar jocul de rol este la fel de prost. Spectatorii, aceiași ca întotdeauna și la fel de neimplicați și neinteresați de victimele care își dau suflarea pe scenă.
Sunt 13 ani în care ne-am lăudat cu un progres. La suprafață. De fapt, progresul unei părți înseamnă regresul al naibi de serios al altei părți. Și nu numai economic, până la urmă sunt aspecte care trec dincolo de bani, în plan moral o ducem tot mai rău. Am uitat cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm. Nu mai avem repere, nu mai știm ce ne dorim. Și aici a început decăderea, ea continuă și continuă… și va continua.
13 ani în care victimele nu au încetat să apară din toate părțile și în care nu am reușit să învățăm nimic. Chiar am uitat multe lucruri sau… le-am făcut uitate.
Rest in peace!
Nu ați fost decât niște victime colaterale în lupta dintre nebuni. De atunci au trecut 13 ani și nu v-am uitat.
Odihniți-vă în pace!
