Am mai scris acum ceva vreme despre „fenomenul” fani de mici, despre cum conformismul naște niște trenduri la care aderă mulțimea. Sunt unii care fac doar ceea ce văd în jur, iar recent am observat că este la modă să o susții pe Simona Halep.
Nu am nimic cu această sportivă, ci cu acești „susținători de carton”, care sunt fanii Simonei Halep până când aceasta va face vreo greșeală, va pierde vreun meci sau va renunța la vreun turneu, atunci totul rămâne în tăcere și nimeni nu mai zice nimic despre ea.
Nu aș fi atât de revoltat dacă nu aș fi observat asta îndeaproape printre cunoscuții mei. Știu că nu au urmărit vreun meci de tenis în viața lor și nu știu mare lucru despre acest sport, dar acum s-au trezit să posteze mesaje de susținere și felicitări pentru reușitele Simonei Halep, ca niște #fanidemici.
E amuzant până unde poate ajunge ipocrizia unora, cum unii se dau după cum bate vântul, dar după ce vântul se oprește, se opresc și ei, uită de direcția în care au fost duși de către vânt până atunci. Așa se întâmplă cu orice este la modă, atât timp cât moda există orice om slab din fire și lipsit de verticalitate aderă în mod irațional la ea, fără a împărtăși vreun fel de valoare cu aceasta. Dispariția acelei mode duce, în mod inevitabil, și la dispariția credinței în ea din partea individului.
Adică, o susținem pe Simona Halep doar atât timp cât o fac și mulți alții în jurul nostru și cât timp ea se bucură de succese răsunătoare. Dacă ceilalți n-o mai fac și apar și insuccesele… dispărem și noi din peisaj. Niște fani adevărați, domnule. Nimeni nu și-i i-ar dori.
