Timpul liber în studenție

Adesea stau și mă gândesc, când mai am timp liber, la perioadele de când eram de vârstă mai mică (nu că acum aș fi foarte bătrân, nici gând) și încerc să fac o comparație între modul în care îmi petreceam atunci timpul liber și modul în care mi-l petrec acum.

Pe lângă faptul că de atunci timpul liber s-a contractat până aproape de dispariție, acum mă ocup de lucruri mult mai serioase. Poate fiecare vârstă își are un anume specific, cu anumite activități, cu persoane din grupuri adecvate și așa mai departe. Așa îmi aduc aminte și eu de evenimente nu tocmai demne din tinerețe, dar extrem de amuzante. Cred că îs parte din viața fiecărui om, fiecare tânăr trebuie să treacă prin această etapă pentru a se maturiza.

Iar dacă tot am amintit de povești din tinerețe, să vă și spun una dintre ele, chestii normale din viața oricărui student normal. Acum, nu știu dacă eu am fost anormal sau dacă în vederea unora studentul „normal” este un tocilar care nu iese din cuvântul profesorului și stă zi și noapte cu ochii în cărți. Am citit și încă citesc, am trecut adesea peste cuvântul profesorilor (având la bază argumente și motive cât se poate de serioase) și, în ciuda aparențelor, am învățat ceva în facultate, am fost printre cei mai buni din an și am mai și făcut ceva după facultate, adică anumite companii au avut nevoie de cunoștințele mele și s-au arătat dispuși să plătească pentru ele. În fine, am deviat de la discuție și trebuia să vă povestesc despre altceva. Ca orice studenți, simțeam și noi nevoia să mai dăm câte o petrecere din când în când, uneori mult prea des, nici nu se termina una bine că începea alta, așa cum ziceam, la unele vârste teribilismul e mare. Într-o seară, după un curs, am zis că ar merge organizat un party, totul cât se poate de repede, ca într-un furnicar ne-am organizat repede, am stabilit care și de ce este responsabil, locul unde organizăm petrecerea, cine și ce aduce. Mobilizare generală, altfel spus. În doar două ore eram la prietenul nostru acasă și petrecerea era în plină desfășurare. Un drag coleg, recunoscut și pentru alte boacăne de-ale lui la alte petreceri, nici de această dată nu a făcut excepție și a comis-o.

Fiind bucuros pentru nu știu ce eveniment, știu că era foarte bucuros, a spus că ne servește cu 3 sticle de vin roșu, de calitate, pe măsura reușitei și fericirii lui. Ce s-a întâmplat mai departe pare rupt dintr-un scenariul unui film cu proști. Folosindu-se de un tirbușon a început să deschidă sticlele de vin. Prima încercare i-a reușit fără niciun fel de problemă, dar la a doua a fost cel mai odios rateu. Confundând sticla cu una de șampanie, a agitat-o și apoi a deschis-o, iar ceea ce a urmat a fost horror: cam jumătate din conținutul sticlei de vin roșu a ajuns pe canapeaua din livingul prietenului nostru. Au urmat țipete și multă panică, plus câteva explicații, cum că acea canapea e foarte scumpă, că a fost comandată de nu știu unde și că părinții lui țin mult la ea. Am apelat repede la o firmă de curățare canapele București, am cerut mai multe detalii despre preț și cum se desfășoară procedura, apoi am bătut palma cu acea firmă, urmând ca ziua următoare, după petrecere, să vină și să curețe opera bunului nostru prieten, cât mai repede, înainte ca părinții prietenului meu să afle despre petrecerea pe care am organizat-o în dragul lor apartament (ca mai întotdeauna, părinții prietenului meu nu știau nimic despre petrecerea din casa lor, poate dacă ar fi aflat ne-ar fi stricat planurile, așa că a fost mult mai bine să desfășurăm totul cât mai silențios).

Cam așa a arătat un scurt episod din timpul liber petrecut în studenție. În final, totul s-a terminat cu bine, firma s-a ținut de înțelegere, a venit și a prestat niște servicii ireproșabile, ștergând orice urmă compromițătoare de pe canapea. Acum timpul liber, mult mai puțin, mi-l petrec mult mai simplu, adeseori dormind sau alături de prieteni sau persoane dragi, cu care nu am altcândva când să iau contact.

Creștem, ne maturizăm, altfel ne dozăm timpul liber, a trecut studenția și trebuie să ne axăm pe lucruri mult mai serioase. Totuși, nu mai strică din când în când să ne amintim de prietenii de studenție și peripețiile în care sunt incluse canapele, oricât de bizar ar părea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *