Țara paradoxurilor

Avem miliardari, dar avem și oameni care n-au ce mânca și stau sub cerul liber. Avem clădiri opulente, a căror întreținere ne costă milioane, dar avem și barăci în care oamenii își pierd viața din cauza frigului.

În timp ce unii se laudă cu cele mai înalte tehnologii, cu ultimele telefoane, ultimele laptopuri, ultimele deviceuri, alții scotocesc în gunoaie și caută o bucată de pâine de câteva zile.

Avem manele și maneliși, dar avem și muzică de calitate și muzicieni de calibru mondial.

Avem scriitori ce ar putea fi integrați foarte ușor în literatura universală, dar avem și scrieri de duzină, ce par a fi creațiile unor copiii de școală primară (culmea, această categorie de cărți se vinde cel mai bine).

Avem demagogi și redundanți, dar avem și genii pe care nu le respectăm și le obligăm să plece din țară, pur și simplu nu au loc într-un sistem atât de idiot în care nu ai cum să progresezi, poți doar să cazi, dar cale către ridicare nu există.

Avem bogați cu capete seci și genii fără o lețcaie în buzunar, avem elevi bucșiți de carte, dar care nu își găsesc un loc de muncă în domeniul pe care l-au studiat.

Și ar mai fi multe comparii de făcut și multe de comenat, dar mă opresc aici. Suntem țara paradoxurilor, iar Caragiale ne-a descris țara foarte bine. Scrierile lui Caragiale rămân mereu valabile, de fiecare dată când le citesc par atât de actuale încât cred că doar a schimbat numele protagoniștilor și a scris despre ceea ce se întâmplă între oficialii români.

 

Unii se laudă că vor manuale digitale și că manualele clasice, de hârtie, sunt de modă veche. Între timp copiii din satele sărace, uitate de lume, încearcă și se luptă din răsputeri să învețe și să îș depășească condiția mizeră, e singura lor șansă de a evada din acele sate și de a ajunge în poziții mult mai bune decât părinții lor. Da, de aia merg puștii la școală și de aceea îi vedem adeseori pe podiumuri internaționale și ne întrebăm cum au ajuns acolo. Motivația lor e nelimitată, sunt în stare să învețe non-stop pentru a își depăși condiția și pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt.

 

Astăzi am citi în mai multe ziare despre un accident ce a avut loc în curtea unei școli dintr-un sat din Vâlcea: un copil a căzut într-o fosă septică. Nu cred că mai încap comentarii despre condițiile pe care le are acea școală, respectiv acel sat, lipsa rețelei de canalizare este un semn de non-civilizație (romanii ar fi râs acum 2000 de ani de noi că nu suntem în stare să ne construim o rețea de canalizare).

Mă, cum naiba să vorbești de era digitală, de manuale în format electronic, de lecții distribuite prin intermediul platformelor online, când unii nu au curent sau își pierd viața în asemenea circumstanțe? Cum îi puteți ajuta pe acei părinți? Le dați un sac de manuale digitale? 🙂

Lasă un răspuns