Supererou în două lumi diferite

Fiecare copil își imaginează la un moment dat că poate fi un supererou, unul care poate să facă în jurul său lumea mai bună și să îi vadă pe toți fericiți și mulțumiți, așa cum este de fapt lumea copilăriei. Poate ați observat cum fiecare copil clădește în jurul său o lume aparte în care își au câte un loc special atât prietenii, cât și jucăriile lui. Am stat de multe ori urmărind copii care se joacă și am observat în detaliu acest lucru și m-a fascinat foarte tare. Ori de câte ori îi privesc îmi amintesc inevitabil de mine atunci când eram și eu copil și inventam o groază de lucruri ca să mă distrez și să mă simt bine alături de partenerii mei de joacă. Supereroul meu preferat în care îmi doream să mă transform când voi aduna suficiente puteri care să mă ajute să pot ajuta pe alții la nevoie, să pot face dreptate și să alung orice inamic ce ar vrea sa distrugă armonia din orașul meu era Superman. Când l-am văzut pentru prima dată pe marile ecrane nu îmi mai puteam lua gândul de la el, luam o eșarfa de-a mamei și mi-o prindeam la gât și săream din pat jos, imaginându-mi un zbor spre înaltul cerului. Acest film nu l-am urmărit doar o singură dată, ci de mai multe ori, invățând până și unele expresii ale eroului pe care le rosteam și eu atunci când mă prefăceam că-mi salvez prietenii din mâinile răufăcătorilor. Totul era un joc de-a Superman, unde majoritatea își dorea să-mi ia locul și să poată fi și ei eroi măcar pentru cinci minute.

Acum gândesc un pic altfel și realizez că a fi supererou nu este necesar să ai puteri supranaturale ca să reusesti să schimbi lumea din jurul tău și să o faci mai bună. Lucrez de ceva vreme ca voluntar la o fundație unde fac activități cu copii din familii defavorizate de care nimeni nu are timp să se ocupe. În ochii acestor copii eu, împreună cu alți voluntari, sutem supereroii lor și le oferim ceea ce acasă ei nu ar putea primi: atenție, mângâiere, înțelegere, joc care îi face tare fericiți și nu se mai simt singuri, ceea ce îi deschide și îi face mai comunicativi, încrezători și siguri pe ceea ce pot ei face cu tot ce învață și deprind aici. Faptul că poți schimba lumea copiilor defavorizați într-o lume accesibilă, în care lucrurile bune pot fi posibile poate să fie mai mult decât poate face un supererou cu puteri supranaturale, care pare ca un papagal roșu în văzul tuturor, însă misiunea noastră nu face zgomot prea mare în urechile unora și nu izbește privirea celor, și așa nepăsători la nevoile și necazurile altora, dar reprezintă totul pentru acești micuți loviți prea devreme de necazurile și mizerile vieții.

Cred că ar trebui să îi învățăm pe copiii noștri, încă de mici, cine sunt adevărații supereroi care fără puteri speciale pot schimba universul celor năpăstuiți și asta doar cu un strop de iubire, dăruire și bunătate care schimbă totul în jur și lumea poate deveni accesibilă tuturor. Însă pentru a-i face să înțeleagă mai bine acest lucru ar trebui să fim în primul rând noi exemplul grăitor care să îi ajute și mai mult să fie apropiați de semenii lor.

Acum, trăgând concluzia, pot spune că am fost supererou în două lumi diferite, când eram mic am fost în lumea mea imaginară, iar acum sunt supererou în lumea acestor copii, am reușit în acest fel să îmi canalizez puterile și să schimb lumea unor oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *