Studenția și curățenia

Obișnuiesc adeseori în scurtele momente de timp liber pe care le am să stau și să mă gândesc la primul an de studenție, dar mai bucuros sunt dacă mă mai și ascultă cineva și se mai și distrează pe seama poveștilor mele. Unele dintre ele sunt amuzante, altele nu prea sunt de povestit oricui, altele întrec cu mult limita penibilului, „avem di tăti”, cum ar zice mândru moldoveanul.

Astăzi a venit timpul să împărtășesc și pe acest blog una dintre poveștile din primul meu an de facultate, e cam penibilă, dar e parte din viața studențească, viață care mi-a plăcut la nebunie și… încă îmi place, din fericire. 😀

Eu, un student simplu, fără prea mulți bani de cheltuit, așa cum majoritatea studenților sunt, am ales varianta cazării într-un cămin al facultății. A fost un joc de la început, de când m-am cazat și mi-am cunoscut colegii, între noi era un „vibe” interesant când era vorba de caterincă și distracție, dar niciodată nu ne înțelegeam când era vorba de lucruri serioase, iar unul dintre aceste subiecte (poate cel mai tăios) era făcutul curățeniei în cameră. Toate discuțiile decurgeau perfect, ne înțelegeam bine până câns venea vorba de făcut curățenie în cameră. Am stabilit, credeam noi, pentru ca totul să decurgă bine, ca fiecare să facă o dată pe săptămână curat în cameră, astfel aveam deja programul fixat știam care și când îi e rândul să facă curat în cameră.

A venit rândul primei persoane (adică subsemnatul). Am făcut curat, toată lumea mulțumită, totul în regulă. A venit rândul celui de-al doilea, la fel, om de cuvânt, a făcut curat în cameră, cu toții eram mulțumiți de munca lui. Urma la rând o altă persoană care spus sistematic „pas” curățeniei în prima săptămână. A mai urmat una în care a folosit tot felul de scuze, de la faptul că e prea ocupat și până la defecțiuni ale aspiratorului, așteaptă să îl repare cineva. În fine am decis eu și cel de-al doilea să facem curat în locul lui, nu mai suportam noi mizeria. A venit rândul celui de-al patrulea, aceleași scuze și clișee ca și în cazul celuilalt, soluția a fost aceeași, am făcuit noi curat în locul lui și l-am iertat. Am zis că poate în timp se va rezolva cumva această „lene socială” și colegii noștri vor pune și ei umărul la treabă și vor face curat, poate se vor simți prost văzând că alții fac curățenie în locul lor. Oh, nici gând de așa ceva, tot nooi am făcut curat și în următoarele 2 luni, până în momentul în care am zis că renunțăm și noi și facem la fel ca ei, să vedem unde se va ajunge. Nu am mai făcut curățenie generală timp de câteva luni, am mai măturat și spălat, dar nu foarte atent. Din cauza unor alte prostii pe care le-am făcut ne-am trezit cu un control din partea administraoarei și ne-am luat un avertisment din cauza mizeriei din cameră, dar colegii tot nu s-au lecuit și tot în mizerie au stat. A venit, într-un final, sfârșitul anului universitar și trebuia să predăm camera, dar la noi era mai multă mizerie decât într-o cocină de porci: praf de un centimetru mai peste tot, noroi și urme pe covor, scame peste tot, pereți murdari, geamuri care îți dădeau senzația că e ceață afară (asta în momentele mai bune), dacă nu că e întuneric zi și noapte.

În urma unei așa-zise „ședințe”, am decis că nu e de noi așa ceva și că nu suntem în stare să curățăm toată mizeria din cameră, așa că trebuie să apelăm la specialiști în domeniu, punem mână de la mână și îi plătim, dar știm că predăm camera curată lună. Am căutat pe internet, am găsit o firmă care se ocupă de curățenie la domiciliu, dar și de curățarea birourilor, pentru mai multe click aici, le-am luat datele de contact și i-am invitat la noi pentru a se minuna de cât jeg sunt în stare să producă patru studenți într-un an. Sper mirarea noastră, ei au spus că suntem în parametri normali, se poate mult mai rău, au văzut multe de-a lungul timpului. S-au mișcat destul de repede, au folosit produse și unelte profesioniste, astfel că noi puteam respira ușurați și nu trebuia să ne facem problemele în privința predării camerei, mai eram și bucuroși că suma pe care ne-au cerut-o nu a depășit bugetul pe care îl strânsesem pentru a curăța camera.

Am reușit să o impresionăm pe doamna administratoare la predarea camerei și a spus că e mândră de noi , am reușit să facem curat, chiar e mai curat decât în momentul în care ne-am instalat în cameră, asumându-și o bună parte din reușita noastră, spunând că fără acel avertisment nu am fi făcut noi nimic. Dacă ar fi știut ea la ce am apelat noi… poate ne-am mai fi luat un avertisment… :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *