Relația profesor-elevi

Scandalul pornit de către niște poze postate de către niște liceeni clujeni pe Facebook ne arată din nou abisul din relația dintre profesor și elev. Niște meme-uri, care ar fi trebuit să fie amuzante (unele într-o anumită măsură sunt), le-au adus sancțiuni elevilor din Șincai.

Părerile sunt împărțite, unii îi susțin pe profesori și le iau apărarea, îi percep ca pe niște semi-zei, situați pe un piedestal, pe o piatră mai sus decât muritorii de rând, cu un statut care nu poate fi justificat în vreun fel, o preconcepție dezvoltată în perioada comunistă, care încă rezistă și în zilele noastre.

Profesorul român al zilelor noastre este prin definiție un frustrat, deși o persoană cu un rol important în formarea viitorilor profesioniști din societate, nu se bucură nici de remunarația adecvată, dar nici de recunoaștere, astfel frustrarea lor trebuie să refuleze într-un fel, în primul rând prin acte rutiniere, precum raportarea distantă și aerul superior față de elev, reducerea sistematică a acestuia la putere, tăierea oricărei încercă de a ieși din planurile gândite de către el, „supremul învățător și atoateștiutor”,  apoi, în al doilea rând, prin excese de putere și zel de fiecare dată când au ocazia pentru a arăta „cine sunt ei” și „ceea ce pot”. Din această prismă pot fi explicate și evenimentele din Șincai.

Nu iau apărarea totală a elevilor, nu îi consider total nevinovați, dar nici modul în care au acționat profesorii nu este tocmai cel mai bun. Educație fără umor nu se poate face, înțeleg mentalitatea lor rigidă și redusă, până la urmă, dar mă gândesc că în perioada liceului și eu împreună cu ai mei colegi aveam un grup al clasei în care postam videoclipuri cu prostiile pe care le făceam în clasă, iar uneori ne filmam în timp ce filozofam despre școala noastră, despre dirig, despre colegi, despre tot ce apucam. Descoperirea acelui grup de Facebook s-ar fi putut să se soldeze la fel de „tragic” ca și în Șincai. Mă gândesc că între timp a devenit o modă crearea unui grup în care profesorii să fie trollați.

Această întâmplare ne arată în că o dată că sistemul românesc de învățământ este defect, că relația dintre profesor și elevi este direcționată greșit. Trebuie să trecem peste educația forțată, trebuie să înțelegem că școala este cea care îi formează pe viitori cetățeni ai României sau cum spunea Dimitrie Bolintineanu: „Țara va fi ceea ce este școala.”. Nu numai școala este vinovată, dar ea face parte dintre factorii care ne țin pe loc.

Cum poți reclama progresul dacă tocmai învățătorii, pedagogii transformă relația lor cu elevii într-una de victimă-călău?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *