Recesiunea morală

Suntem parte a unui joc global, suntem integrați în sistem și sub-sisteme, iar împreună formăm un soi de mușuroi. Ne distingem de la natură și avem fiecare un „ceva” al nostru, fiecare arată într-un fel, are un anumit IQ, are pasiunile lui și îi place să se remarce în modul său. Fiecare a fost crescut într-un mediu, are niște valori după care își ghidează viața și își stabilește o scară a valorilor, dar și ceea ce înseamnă moralitatea pentru el.

Tot mai des vedem persoane lipsite de bun-simț și care nu au nicio barieră în a se comporta vulgar și în a-i jigni pe ceilalți. Părem tot mai dezaxați și lipsiți de valori, nu mai știm ce e aia moralitate. Suferim de ceea ce poate fi numit, fără niciun fel de exagere, recesiune morală.

Binele e perceput în cele mai monstruoase și ciudate feluri de unii, nu mai există autocenzură comportamentală, fiecare abuzează de libertatea pe care crede că o are și crede că poate călca peste cadavre pentru a-și atinge scopurile, fără a se gândi la posibilele atingeri pe care le-ar putea aduce semenilor săi și, implicit, libertăților pe care aceștia le au și ei la rândul lor.

 

Ne pierdem printre bani și gadgeturi, uităm să mai reflectăm la sine și la scopul pentru care am ajuns aici. Nu vedem decât materialitate, iar totul se măsoară în echivalentul său în bani. Banii fac pământul să se învârtă și tot ei sunt cei care intermediază relațiile noastre cu cei din jurul nostru.

 

Avem gadgeturi de sute de euro cu noi, ne lăudăm cu case și mașini, haine și parfurmuri, dar nu prea suntem curioși să cugetăm cine suntem și cum am ajuns să adunăm toate acestea. Suntem orbi și chiori în lupta pentru a aduna cât mai mult și a le demonstra celorlalți cât de buni și frumoși suntem, ne-am pierdut pe drum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *