Povești cu Pleșu

Îl citesc pe domnnul Andrei Pleșu din liceu, îmi place stilul în care scrie, modul în care se raportează la anumite probleme și umorul cu care își presară pe alocuri scrierile. În schimb, detest oportunismul de care a dat dovadă de-a lungul timpului, migrând după ciolan, dar este vorba despre un lucru care nu prea mă interesează (în măsura în care textele pe care le citesc nu sunt infectate cu mesaje propagandistice sau atacuri la adresa opoziției).

Recent s-a desfășurat un nou episod în centrul căruia e plasat domnul Pleșu, o poveste, cum îmi place mie să îi spun.

S-a trezit o doamnă (scriitoare și bloggăriță) să descrie un eveniment nefericit care s-a soldat cu demisia unei cunoștințe de-a ei în urma unei fapte nesimțite a domnului Pleșu. Pe scurt, acesta ar fi intrat într- librărie, iar librarul de la casă nu l-a recunoscut și nu i-a acordat reducerea de care benenficiază dumnealui în acel lanț de librării (deținut de tovarășul lui la cataramă, domnul Liiceanu). La 5 minute după ce a ieșit din librărie au sunat deja șefii și au început să îi amenințe în stânga și în dreapta cu sancțiuni, se pare că ar fi fost mâna criminalului care nu a primit reducerea. De aici și până la stârnirea unui întreg val de huiduieli împotriva lui Andrei Pleșu în mediul online: bloguri, rețele de socializare, chiar site-uri de știri, toți îl arătau cu degetul și se minunau de ce este în stare această bestie erudită.

Situația s-a calmat repede după ce a venit și dreptul la replică al domnului Andrei Pleșu, lucrurile s-au clarificat repede, doamna scriitoare și bloggăriță a șters repede articolul, a spus că și-a dat seama că undeva în toată povestea asta au fost niște lucruri greșite și a avut o tentativă de a-și cere scuze.

 

Din nou lipsa confruntării mai multor surse înainte de a redacta un articol (care, după părerea mea, a fost un ad hominem fără vreun fel mască) face victime. În toată aceste poveste a fost în joc reputația unui om.

S-a rezolvat repede totul. Chiar surprinzător de repede a dispărut acel articol de pe blogul scriitoarei.

Dacă mi se permite și mie să speculez și să aberez (că totul lumea face asta, observ, pare-se că e tare la modă), cred că această rapiditate a fost rezolvată prin intermediul vreunui avocat. Prea repede au apărut scuzele și a fost clarificată situația, ori sunt eu pasionat de teoria conspiratiei :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *