Politchia invadează România

Nu mai e mult până când se va da startul campaniilor electorale pentru alegerile locale. Deja unele partide și-au anunțat candidații, altele deja și-au retras unii candidați și au numit alții, povești care ne ocupă tot timpul și sunt exploatate până la epuizare de către mass-media.

Maimuțoii și trepădușii sunt în plină strângere de semnături pentru candidaturi, iar cei mai bazați dintre ei câștigă și un ban din asta, umblă vorba că unii câștigă chiar și 2 lei pentru fiecare semnătură pe care o obțin, în timp ce unii mai puțin norocoși scot și ei un leu pe semnătură sau, mai rău, dacă stăpânul nu e prea bogat, 1 leu pe foaia completată cu semnături și alte date personale de care au nevoie gogomanii pentru a candida.

Se vorbește deja de alianțe și de posibili susținători, iar staff-urile de campanie își suflă palme și se pregătesc de atac, de abia așteptând un pas greșit al vreunuia dintre contracandidați pentru a-l taxa și a lansa mecanismul propagandistic de defăimare.

Într-o liniște sumbră, undeva-n bezna din dosul garajelor, partidele-și pregătesc monștrii propagandistici și își încălzesc motoarele, poate-poate vor mai câștiga o felie mai mare din tortul electoral.

Lupta se dă, aproape ca-ntotdeauana, între persoane care se luptă în dosare și fapte de corupție la activ, acesta fiind un mod de desemnare a candidaților, care e mai corupt, ăla-i candidatul perfect. Dacă a mai și făcut până acum câteva gafe și au mai râs câteva armate de telespectatori de el e și mai bine, se zice că dă bine în fața opiniei public și că e vizibil, deci el e Alesul.

În goana după funcții după putere, unii își ies din fire și ies în mijlocul publicului și extaziați refulează, urlând și făcând spume la gură, arătând cu degetul și, în fine, deghizându-se în lupi moraliști și prezentându-și platformele și planurile lor. Dacă ar fi să ne luăm după acestea, cu toții trăim într-un mic paradis, un tărâm al făgăduinței unde totul este realizabil, dar doar cu o condiție, să îi dai votul Alesului, altfel vei ajunge-n iad.

Rezultatul e simplu și al naibii de ușor de prevăzut, pe oricine votezi, tot de dracu dai. Odată terminată campania electorală și desemnat un câștigător, totu-i la fel ca înainte, rămâi aceeași cantitate neglijabilă, devii invizibil, iar problemele tale nu mai interesează pe nimeni. Ai fi crezut că ești centrul universului cu câteva momente înainte, când roiuri întregi de musculițe de oțet, de culori diverse, roiau în jurul capului tău și încercau să te amagească și să te facă să te dai de partea lor. Acum iadul e instalat și liniștea-i apăsătoare, nimeni nu te aude și nici nu mai e dispus să te asculte, puterea-i orbitoare.

 

Să nu ne ambalăm prea tare, mai durează până când se va instala liniștea, de abia începe haosul, lupii de abia încep să urle, iar conflictul de abia se profilează, taberele se adună și încep să fie căutate metehne adversarilor pentru a atrage oprobriul fanilor care privesc lupta din depărtare.

Și cum zice o vorbă, la război ca la război, în această luptă totul este permis și trebuie să ne așteptăm la tot felul de încercări de a fura și de a fenta normele. Trebuie doar să ne așteptăm ca politichia să invadeze România, restul e tam-tam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *