Ne-am adus aminte de libertate.

Toată lumea vorbește de libertate de exprimare, vrem libertate, vrem să spunem tot ceea ce dorim fără a suferi vreun fel de repercusiune, vrem să luăm pe oricine peste picior. Ce? Doar suntem liberi, avem dreptul să spunem orice în virtutea libertății de exprimare.

Atentate la adresa libertății de exprimare au tot existat de-a lungul vremii, fără niciun fel de reacție din partea presei sau din partea societății civile, e nevoie de un eveniment tragic, sângeros, trebuie să moară niște oameni pentru a ne aduce aminte de libertate.

În drum către libertate ne-am pierdut și am uitat de moralitate, am uitat ceea ce este bunul-simț, am uitat că libertatea mea, libertatea ta, libertatea noastră se oprește acolo unde este atinsă libertatea oricărei alte persoane.

Trebuie să avem în vedere două mari puncte atunci când vorbim de atentatul sângeros de la Charlie Hebdo:

  • ceea ce făcea acel ziar numai satiră nu era, au abuzat repetat de libertate, au transformat comicul în ceva jalnic, detestabil. Au uitat ceea ce înseamnă libertatea și s-au întrecut cu gluma.
  • nu trebuie să generalizăm și să spunem că toți islamiștii sunt în stare de ceea ce au făcut cei doi degenerați în Franța. Dacă un mic grup e radicalist, fundamentalist, nu înseamnă că toți cei care aparțin acelei religii sunt la fel! Înainte de a trage o concluzie ar trebui analizat mesajul transmis de către acea religie, de scrierea pe care adepții ei o consideră sfântă. Acolo nu există nicăieri un mesaj prin care adepții să fie îndemnați la asemenea acte, mesajul este de pace și iubire, iar dacă unii sunt nebuni și îl înțeleg după bunul plac… vina este a lor.

Avem parte și de această de o confruntare directă dintre două… grupuri, să zicem, care au uitat ceea ce însemnă libertatea. Pe de o parte, unii au abuzat de libertate de exprimare și au demonizat-o, au transmis mesaje jignitoare către un alt grup care se simte ofensat de către orice fel de mesaj adresat împotriva lor, cu atât mai mult cu cât mesajul este unul jignitor de-a dreptul pentru oricine, oricât de deschis ar fi la minte. Pe de altă parte, se află un grup care crede că în virtutea religiei interpretate greșit primesc libertatea de a revendica orice prin mijloace cât mai radicale. Confruntarea dintre cele două grupuri a sfârșit urât. Grupul din urmă continuă atacurile în Franța și pare să nu oprească în curând, conform ultimelor știri gruparea teroristă ISIS amenințând cu atacuri și în alte state.

Din punctul meu de vedere, mediatizarea acestui caz și răspândirea lui prin tot ce înseamnă mijloc de comunicare, nu duce la altceva decât la încurajarea teroriștilor pentru a realiza și alte astfel de acte. Nu încurajez la mușamalizarea acestui caz, dar nici ceea ce se întâmplă în acest moment nu este tocmai corect. Teroriștii pe lângă dorința lor jihadistă, să zic așa, vor să fie sub lumina reflectoarelor, să le fie recunoscută puterea și să îi vadă pe cât mai mulți oameni îngenuncheați în fața lor, lipsiți de putere, cerând milă. Această răspândire conduce doar la recunoașterea lor, la validarea actului pe care ei l-au realizat, le demonstrează faptul că ceea ce și-au dorit a fost dus la îndeplinire.

 

Poate am insistat prea mult pe acest subiect, dar îmi este rușine de faptul că trebuie ca ceva groaznic să se întâmple pentru a ne revendica libertatea. Avem nevoie întotdeauna de o palmă pentru a ne aduce aminte de unele lucruri. Am primit o lovitură dură și ne-am trezit, deși e trist ceea ce s-a întâmplat, avem ceva de învățat de asta, trebuie să gândim serios înainte de a acționa, de a fi mai raționali și să ne gândim și la cei din jurul nostru.

Libertatea se oprește întotdeauna undeva. Granița aceea și-o stabilește fiecare, unii au renunțat la ea și au distrus-o, acum a fost reinstalată, dar e prea târziu, deja acolo sunt tranșee și se duc lupse grele între două fronturi. Viitorul nu arată mult prea bine, o parte anunțând deschiderea unor noi fronturi de război.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *