Începe școala

Părinții au intrat în contratimp, nu mai e mult până când odraslele lor vor începe iar școala. Nebunie în oraș, nebunie în centrele comerciale, toată lumea e în căutare de rechizite și de ce mai au nevoie prichindeii pentru a merge la școală.

Magazinele profită și toate au în desfășurare campanii „back to school”, în speranța că vor reuși să mai atragă vreo câțiva părinți care își fac cumpărăturile tot mai aproape de ultima sută de metri înainte de începerea unui nou an școlar. E frumos să admiri entuziasmul și nerăbdarea unor copii, în timp ce alții urlă și plâng pentru că le-a plăcut prea mult vacanța și nu doresc să revină la școală.

 

Cu siguranță cei mai fericiți sunt prichindeii din ciclul preșcolar, pentru ei, niște pui de oameni lipsiți de griji, grădinița e un prilej de a își face prieteni și de a socializa cu alți copii. Poate ar trebui să aducem în discuție și situația învățământului public aici, să mai stricăm puțin frumusețea universului pe care eram pe cale să îl construim, dar pentru cei mai pretențioși există și sistemul de învățământ privat, nu cu o ofertă foarte mare, dar și cea existentă este îndeajuns de mare, ai de unde alege. Putem lua un exemplu, să fim mai concreți, să nu filosofăm fără motiv pe tema educației. Să luăm drept exemplu Ilfovul, destul de mare și cu un rol destul de important pentru România. Uitându-ne pe lista gradinitelor particulare din Ilfov descoperim că acolo sunt 3 grădinițe de stat (una în Mogoșoaia, una în Corbeanca și una în Popești-Leordeni). Acestea s-ar părea că satisfac cererea din domeniu, altfel, conform legii cererii și ofertei, piața s-ar regla, iar cererea mare ar conduce la apariția unor noi oferte pe piață, în acest caz, a unor noi instituții private de învățământ. Trebuie să fim realiști și să recunoaștem că sistemul de învățământ privat este destinat cu precădere persoanelor care au venituri cu mult peste medie, o familie în care ambii părinți au salarii medii (raportat la veniturile din România, clar), nu își poate permite să își țină copilul într-o instituție privată de învățământ.

 

În fine, lăsăm părinții cu zbaterile lor și așteptăm îmbunătățiri în sistemul de educație românesc. Avem parte doar de profesori nemulțumiți, că n-au dotări în școli, că n-au salarii destul de mari, că elevii nu sunt prea deștepți, ar trebui să îi ia cineva în seamă și ei și să rezolvăm toate aceste probleme dacă sperăm la o altă Românie. Alegerea unui președinte „altfel” nu ne-a adus nimic, sistemul politic nu va aduce prea curând o schimbări în bine, asistăm la spectacolul demagogiei, al corupției și al nesimțirii, nu ne rămâne decât să căutăm soluții în alte domenii, iar educația ar fi prima problemă pe care ar trebui s-o rezolvăm. E problema noastră cea mai veche, probabil politicienii se tem de un popor educat, tocmai de aceea ignoră reformarea sistemului educațional, chiar prin schimbările pe care încearcă să le facă aduc alte prejudicii sistemului, nici gând vreun fel de îmbunătățire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *