Gemurile bunicii

Trăiesc din ce în ce mai des momente în care îmi aduc aminte de oamenii dragi care mi-au fost alături și i-am pierdut. Astăzi mi-am adus aminte de bunica și de ale ei gemuri și dulcețuri, în timp ce mâncam o dulceata de visine m-au lovit amintirile.

Nu știu ce punea în ele, am încercat să tot caut gemuri de tot felul, am plătit prețuri mari, am încercat să o pun pe mama să facă, să încerce rețetele bunicii, poate va  reuși măcar să se apropie de gustul gemurilor pe care le făcea bunica, nu să le egaleze. Dezamăgire mare, nu a reușit.

Dar nu m-am oprit aici, am tot căutat. Târguri de produse bio, târguri de produse tradiționale, nu am ratat nimic timp de câțiva ani, mergeam la toate acestea și căutam gemurile cele mai bune.

Bunica prepara mai multe feluri de gemuri și dulcețuri: de nuci, de mere, de gutuie, de căpșune, dar cea mai bună dulceață mi s-a părut mereu cea de vișine. Mi-aduc aminte cu plăcere că de multe ori participam la prepararea gemului, ori mă cățăram în copaci să culeg vișine ori mă învârteam pe lângă ceaunul în care fierbea gemul ori eu eram cel responsabil cu întreținerea focului. Uneori bunicii alături de părinții mei tot încercau să mă convingă să fac și lucruri care  nu îmi erau pe plac, să mă învăț și cu din acestea, iar când venea vorba de dulceata de visine… fugeam mereu de curățatul vișinelor, să nici nu aud măcar, nu să fac eu așa ceva. Mă ascundeam, îmi căutam de treabă, ba trebuia să aibă grijă cineva de foc, ba mai vedem vreo 2-3 vișine în copac și era mare păcat să rămână acolo, trebuiau neapărat culese, ceva tot îmi găseam eu de făcut.

Recent am descoperit o mică firmă care se ocupă de producerea de produse tradiționale, printre care și preferata mea dulceață de vișine. Am comandat repede vreo câteva borcane de dulceață și de abia am așteptat să le gust, poate-poate se apropie de gustul dulcețurilor pe care mi le făcea bunica. A ajuns mult-așteptatul colet, l-am desfăcut și direct la dulceața de vișine m-am oprit (aveți foto în dreapta, să vă fac și vouă poftă). Nu cred că mai trebuie să fac vreun comentariu despre dulceață, mi-a plăcut mult, are aproape același gust ca cea a bunicii, nu m-am putut opri până n-am văzut că mă apropii de jumătatea borcanului.

Am dat o scurtă căutare pe Internet, curios din fire, să aflu cum se întrețin vișinii, care e durata lor de viață, ce tratamente trebuie făcute, ce cheltuieli mai necesită buna lor creștere. Puteți arunca și voi o privire aici dacă sunteți curiși să aflați mai multe despre vișini.

Concluzia mea este că nu mă voi apuca prea curând de crescut pomi fructiferi, de făcut dulceață, nici atât. Voi continua să fiu clientul fidel al celor care fac cele mai bune dulcețuri, mă declar un mare consumator, așa că v-aș putea aduce profit mult pe viitor, în timp, cred că aș aduna cantități mari de gem și dulceață consumate.