Din nou despre cazul familie Bodnariu

Cazul familiei române din Norvegia a stârnit, așa cum scriam și ultima dată, rumori în întreaga Europă. Discuțiile și protestele pe această temă încă sunt în plină desfășurare.

Ajungem de această dată la contestările care sunt aduse Barnevernet-ului, sistemului social norvegian care se ocupă de protecția copiilor. Vina îi este atribuită rigidității și radicalismului de care acesta dă dovadă.

Cea mai recentă reacție acidă la adresa acestui sistem, care s-a răspândit repede în mediul online, vine din partea doctorului Daniela Mariș, citată și de către EVZ.ro, Barnevernet-ul aplică într-un mod mult prea riguros teoria atașamentului din asistența socială.

(Din nefericire aș putea spune, am fost pus în situația de a studia asistența socială și nu sunt rupt de context, știu ce înseamnă o teorie și mă consider destul de în măsură de a formula o opinie în acest sens.)

 

Argumentele aduse de doctorul citat mai sus sunt juste, nu pot contesta faptul că sistemul norvegian aplică teoria atașamentului, pe care am contestat-o și o consider învechită și eu, dar aceasta este prilejul unei alte discuții, dar mă pot lega de modul în care sunt tratate rezultate Barnevernet, sistem care se aplică din anul 1992. A fost nevoie oare de atâția ani ca să venim noi și să le predăm lecții de asistență socială norvegienilor? Eficiența acestui sistem este probată tocmai de îndelungata perioadă de când acesta este aplicat cu succes, chiar dacă o dată la câțiva ani apar situații speciale, problemă în care eficiența sistemului este pusă la îndoială.

Am putea vorbi în această situație mai mult de altceva, decât de un sistem care aplică într-un mod literar o teorie, fără nicio abatere, de două viziuni diferite asupra normelor, de două culturi diferite aș zice, de una în care norma este flexibilă, în care se admit adesea rabaturi, în care abaterea este văzută ca un fapt normal, deși sancționat, dar nu prea aspru, și despre un sistem în care legea este respectată strict, iar orice abatere este dur sancționată, putem vorbi de două filosofii diferite.

Ca și data trecută, subliniez faptul că ne lipsesc niște termeni din ecuație, care ne fac să nu percepem imaginea în ansamblu, undeva ceva nu este comunicat, decizia luată de către acei asistenți sociali a fost luată în mod justificat, ci nu după niște apucături de-ale lor.

 

Ar fi bine să nu ne luăm de teoria pe care își fundamentează asistenții sociali norvegieni actele, ci mai degrabă să încercăm să observăm modul în care Barnevernetul primește niște inputuri, le prelucrează și generază anumite outputuri. Calitatea outputurilor probează tocmai eficiența acestui sistem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *