Au trecut câteva zile, iar protestele s-au calmat, se pare că ușor-ușor mulțimea va uita de ceea ce se uită în Colectiv, iar democrația românească va rămâne așa cum era și înainte, poate doar fără un Mickey Ponta ca lider guvernului, dar nici aceasta nu este o problemă deoarece avem destui oameni săriți de pe fix și îndeajuns de incompetenți pentru a ocupa această funcție.
Acum o bună parte din opinia publică e focusată pe drama din căminul ieșean, unde un tânăr și-a înjunghiat colegii de cameră, iar unul dintre ei a murit pe loc, în timp ce celălalt se află la granița dintre viață și moarte. Poate e o monstruozitate, dar unii s-ar putea să gândească situațiile în cifre și să tragă concluzii.
În fine, nu e loc de comparații între cele două evenimente, ambele sunt tragice și ar fi trebuit evitate. Aș vrea doar să spun câteva cuvinte despre ceea ce s-a întâmplat în Iași, unde clar a fost vorba de o minte bolnavă, de un caz patologic, nu cred că nici alcoolul și nici substanțele halucinogene nu pot explica grozăvia de acolo. Deși dacă ipoteza existenței unei patologii în cazul criminalului, atunci ceea ce urmează să scriu nu are niciun sens în acest context. E drept, nu are aici, dar are în multe altele. Un semn serios de întrebare ar trebui să ne punem asupra generației tinere (nu sunt foarte îndepărtat de vârstă de ea, dar cred că o vârstă mentală mult mai mare decât mulți dintre ei). Ce mai înțeleg tinerii prin libertate? Mai sunt ei constrânși de ceva? Iar când vorbim de constrângeri nu vorbim doar de constrângeri externe, care obligă indivizii să se conformeze de teama unor pedepse, ci vorbim și de constrângerile interioare, de autocenzura anumitor comportamente ce decurge din internalizarea și asimilarea unor norme, i-am putea zice moralitate. Mai putem vorbi de așa ceva în cazul câtor tineri? Înțeleg, acest caz a fost unul excepțional, nu se întâmplă prea des așa ceva. Vorbim doar de un factor declanșator în acest caz.
Ar fi bine să ne gândim ce mai înțeleg tinerii prin libertate? Să fie totul permis? Da, este. E drept că este, dar mai sunt și anumite constrângeri. Ele sunt în general obținute prin educație, dar ce ne facem când educația lor nu e axată pe așa ceva? Ajungem la tot felul de grozăvii, ca și în acest caz.
