Cât va mai vinde scandalul?

Am ajuns  o perioadă în care televiziunea s-a transformat dintr-un mijloc de informare într-un mijloc de răspândire a prostiei, fără niciun fel de exagerare. S-a ajuns să fie aduse în discuție subiecte de o puerilitate teribilă, atât de penibile și de jenante încât nu te-ai gândi că există vreo persoană care să consume așa ceva. Asta dacă trăiești în peștera ta, în bula ta, înconjurat numai de oameni de cultură (pe care tu îi consideri simpli, niște oameni cu o educație… nu peste medie), rupt de realitate, mai exact.

Aruncând o privire peste audiențele posturilor de televiziune care au în grila de program emisiuni de acest fel, nu ar trebui să te mire faptul că acestea vând cel mai bine. Nu știu dacă mai are rost să prezint aceleași clișee întâlnite mai peste tot, nu degeaba se fac astfel de emisiuni, fără cerere, nu s-ar mai face. Acestea sunt deducții pe care sunt în stare să le facă și niște copiii de clasă primară.

Nu știu dacă mai are rost să mai fac vreo constatare sau dacă vreun comentariu mai e de prisos în acest sens.

Suntem o nație de retarzi, poate e hazardat și nefondat să spun asta, dar atât timp cât vor exista consumatori de astfel de trivialități, nu putem avea pretenția de a fi numiți „cetățeni europeni” sau de a visa la integrarea în spațiul Schengen.

E normal ca societatea să aibă în componența sa o diversitate de oameni, fiecare cu tabieturile sale, cu stiluri de viață proprii și cu modele de consum cultural diverse. De aici și până la predominanța unei clase de semiretarzi într-o societate e mult. Atât timp cât această clasă de indivizi persistă și e predominantă în societatea noastră, nu putem aspira la un trai modest. Atât timp cât scandalul va vinde în continuare și va fi parte imposibil de despărțit din viața unora, nu ne putem deplânge soarta, ne-o merităm, nu facem nici cel mai mic efort pentru a ne îndrepta în vreun fel, măcar cât ne stă în putință, pentru a ne redresa starea în care ne aflăm. Așteptăm ajutor, dar fără niciun efort din partea noastră, să vină alții să ne facă și să ne dea. Reminiscențe din perioada comunistă, am putea zice. E vorba de mentalitate și de tiparul genetic, așa suntem, așa vom rămâne, cu greu ne putem schimba, dar cert este că putem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *