Caritate de fațadă?

Observ tot felul de campanii de strângeri de fonduri, strângeri de haine, produse și așa mai departe. Caritate, o lume plină de filantropi care fac doar fapte bune, care nu sunt în stare să comită răul și sar mereu în ajutorul celor aflați în dificultate.

Poate sunt ironic, poate nu, dar am ceva de spus legat de această caritate de sezon, vine Paștele, hop! sar și oamenii plini de suflet, ajută pe oricine, sunt în stare să dea totul pentru cei neajutorați. La fel, vine Crăciunul, festivale de colinde cu strângeri de fonduri, în magazine studenți sau elevi ce poartă cutii la gât și ne îndeamnă să donăm, coșuri dedicate donării de produse și așa mai departe. Sunt idei foarte bune, prin aceastea putem compensa dezinteresul prezentat de către sistemul de protecție socială românesc, dar problema mea este de o altă natură. Mi-e tare teamă că această așa-zisă caritate este doar de fațadă, unii o practică doar pentru că așa o fac și alții. Sunt binevenite aceste acte de caritate, dar trebuie să ne punem și niște întrebări legate de motivul pentru care le facem, până la urmă nu suntem stane de piatră, nu cred că e nevoie de o sărbătoare pentru a ne da seama că un om de lângă noi se află la ananghie.

Ne dăm buni creștini și mari filantropi, dar când? Doar atunci când e o mare sărbătoare și trebuie să le arătăm celorlalți?

 

Se pare că da. Vorbim de o caritate de fațadă, e și ea bine primită, dar ar fi bine să o cultivăm într-o cu totul altă formă, să fim niște adevărați oameni buni, nu tendențioși.

Nu încercați să comentați și să vă disculpați, nu ar avea rost.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *