Când unii se întrec cu gluma…

Nu cred că e nevoie de nicio prezentare, s-a scris destul despre acest subiect până acum, nu vreau să plictisesc și să spun ceea ce deja s-a spus. Vreau să îmi spun părerea despre atentatul din Paris în urma căruia 12 oameni au fost omorâți.

O veste tristă, o zi neagră în istoria Europei, o lovitură grea pentru poporul francez. Pe Internet a apărut o mișcare de blamare a actului terorist și de susținere a ziarului de satiră. Din păcate este prea târziu, prea târziu pentru scuze sau pentru a mai repara ceva.

Nu încurajez în niciun fel ceea ce s-a întâmpat acolo, asta doresc să vă fac să înțelegeți de la început. Atentatul este rezultatul ciocnirii a două mentalități asemănătoare, ambele parte a unor extremități. Pe de o parte, fundamentaliștii, prozeliți, care nu acceptă concesii, nu înțeleg rațiunea unei glume și nu sunt dispuși negocierilor, se apără prin cele mai sângeroase mijloace. Pe de altă parte, o mentalitate care crede că totul îi este permis, că orice exacerbare grobiană, exprimată într-o formă (zic ei) amuzantă, va duce la știu doar ei ce efecte doresc. Ciocnirea dintre acestea două a făcut ca totul să o ia razna și să se ajungă aici. Amenințări din partea teroriștilor se știe foarte bine că au mai existat, dar francezii au continuat, au spus că ceea ce fac ei este o muncă de calitate și s-au crezut niște eroi. Au ajuns niște martiri, victime ale propriei lor aroganțe.

Nu sunt de acord cu o asemenea manifestare, dar nu gust acest gen de presă. Ceea ce fac ei numai jurnalism nu este, niște presari care se consideră amuzanți și cred că se pot lua de oricine după bunul plac. Îmi plac, gust glumele de bună calitate, dar de cele mai multe ori presa de satiră derapează într-o cu totul altă direcție. Dacă unii se mulțumesc doar prin a-și arăta disconfortul prin exprimarea în public a dezacordului, alții preferă să îi dea în judecată și să caute o rezolvare juridică a acestor probleme. În timp ce, din păcate, alții acționează în virtutea instinctelor animalice și lovesc. Lovesc dur.

 

O lecție grea. O lecție importantă. Un moment critic, trist, din care trebuie  să învățăm ceva, nu trebuie doar să deplângem această situație. Trebuie să avem grijă să preîntâmpinăm apariția unor situații asemănătoare în viitor.

 

Motivele pentru care acea publicație a continuat stigmatizarea musulmanilor sunt multiple, dar cred că la mijloc a fost țintirea, targetare unui anumit public din Franța, iar motivul pentru care au făcut aceastaeste financiar, banii fac pământul să se învârtă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *