Așteptarea continuă

Alegerea lui Klaus Iohannis în fruntea conducerii României a făcut multă lume fericită, le-a adus unora vise progresiste, văzând deja România transformată într-un fel de elită a Europei, un german ales în fruntea unei asemenea țări însemna deja transformată, un Iohannis Potter cu a sa baghetă magică, transforând România-ntr-o clipită.

Am zis că nu am asemenea așteptări și îmi este teamă că acest domn nu este cu nimic diferit față de oamenii din restul clasei politice, cum ziceam, poate doar a știut să se înconjoare de oameni abili, el nefăcând altceva decât să tragă foloasele și laudele muncii altora. Până acum nu a dovedit nimic, nu a făcut nimic din tot ceea ce a promis, poate doar a făcut niște pași către realizarea acelor promisiuni. În schimb, a reușit să ia câteva măsuri pe care mulți nu le așteptau din partea lui, având în vedere ideile promovate de către el în infama campanie electorală.

 

Așteptarea continuă, până acum nu avem nimic deosebit de alții de până acum. Mi-e teamă să nu cumva să rămână totul la fel, demagogia jucându-ne feste și de această dată.

 

NB: Nu sunt împotriva lui, sunt doar critic, prefer să rămân rezervat. A avut votul meu, dar asta nu înseamnă susținere necondiționată. A fost un vot împotriva cuiva, nu tocmai un vot de susținere. Rezultatele se lasă așteptate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *